Iudita 14

1Și a zis către ei Iudita: ascultați-mă fraților, și luând capul acesta spânzurați’l pre baștea zidului vostru.

2Și va fì după ce se va luminà de ziuă, și va ieșì soarele pre pământ, veți luà fiecare armele cele de răsboiu ale voastre, și va ieșì afară din cetate tot bărbatul, și veți pune povățuitor preste ei ca și cum v’ați pogorî la câmp asupra strejii cei mai dinainte a fiilor lui Asur, și nu vă veți pogorî.

3Și luând aceia armele sale toate, se vor duce în tabăra sa, și vor pornì pre povățuitorii oștirei lui Asur, și vor alergà la cortul lui Olofern, și nu’l vor aflà pre el, și va cădeà preste ei frică, și vor fugi de către fața voastră.

4Și urmând voi, și toți cei ce lăcuesc în hotarul lui Israil, așterneți’i pre ei în căile lor.

5Iar mai ’nainte de a face acestea, chemați pre Ahior Amaniteanul, ca să vază, și să cunoască pre cel ce a defăimat casa lui Israil și pre cel ce l-a trimis pre el la noi, ca la moarte, și a chemat pre Ahior din casa lui Oziea.

6Și dacă a venit, și a văzut capul lui Olofern în mâna unui om din adunarea poporului, a căzut pre fața sa, și a leșinat duhul lui.

7Și după ce l-a ridicat pre el, a căzut la picioarele Iuditei, și s’a închinat feței ei, și a zis: binecuvântată ești tu în tot sălașul lui Iuda, și întru tot neamul, cari auzind de numele tău se vor turburà.

8Și acum spune mie, cele ce ai făcut în zilele acestea, și i-a povestit Iudita lui în mijlocul poporului toate, câte a făcut din ziua, în care a ieșit, până când a grăit cu ei.

9Și după ce a încetat a grăì, au strigat oamenii cu glas mare, și au dat glas de veselie în cetatea lor.

10Și văzând Ahior toate câte au făcut Dumnezeul lui Israil, a crezut în Dumnezeu foarte, și și-a tăiat împrejur trupul său, și s’a adaos la casa lui Israil până în ziua aceasta.

11Și dacă s’a luminat de ziuă au spânzurat capul lui Olofern de zid, și a luat tot bărbatul armele sale, și a ieșit în rând la suișurile muntelui.

12Iar dacă i-au văzut pre ei fiii lui Asur, au trimis la povățuitorii săi, și au venit la povățuitori, și la cei mai mari preste mii, și la toate căpeteniile lor.

13Și a mers la cortul lui Olofern, și a zis către ispravnicul lui: scoală acum pre domnul nostru, că au îndrăznit robii a se pogorî asupra noastră la răsboiu, ca să piară desăvârșit.

14Și a intrat Vagoa și a lovit tinda cortului, că gândeà că el doarme cu Iudita.

15Și dacă nimeni nu l-a auzit, deschizând a intrat la așternut, și l-a aflat pre el lepădat preste așternut mort, și capul lui luat dela el.

16Și a strigat cu glas mare, cu plângere și cu suspin, și cu strigare tare, și și-a rupt hainile sale, și a intrat în cortul în care dormeà Iudita, și nu o a aflat pre ea acolo.

17Deci alergând la popor a strigat: vicleșug au făcut robii, făcut-au rușine o muiere evreică în casa împăratului Navuhodonosor, că iată Olofern zace jos, și capul lui nu este la el.

18Iar dacă au auzit aceste cuvinte boierii puterii lui Asur, și-au rupt hainile lor și s’a turburat sufletul lor foarte, și strigarea și chiotul lor s’au făcut foarte mare în tabără.