1 Macavei 9

1Și a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor și oștirea lui în răsboiu, și a adaos a mai trimite pre Vachid și pre Alchim a doua oară în pământul Iudei, și cornul cel drept cu ei.

2Și au mers pre calea cea despre Galgala, și au tăbărît la Mesalot în Arvila, și o au luat pre ea, și au pierdut suflete de oameni multe.

3Și în luna dintâiu în anul o sută cincizeci și doi, au tăbărît asupra Ierusalimului.

4Și s’au sculat, și au mers la Verea cu douăzeci de mii de bărbați și două mii de călăreți.

5Și Iuda erà tăbărît în Eleasa, și trei mii de bărbați aleși cu el.

6Și a văzut mulțimea oștirilor că multe sunt, și s’a temut foarte, și mulți au fugit din tabără, și n’au rămas dintr’înșii fără numai opt sute de bărbați.

7Și a văzut Iuda că s’a risipit tabăra lui, și’l grăbeà răsboiul pre el, și se sfărîmà cu inima, căci nu aveà vreme să’i strângă pre ei, și a slăbit.

8Și a zis celor rămași: să ne sculăm și să ne suim asupra împrotivnicilor noștri, doar de’i vom puteà bate pre ei.

9Și l-au întors pre el, zicând: nu vom puteà, ci numai să ne mântuim sufletele noastre acum, întoarce-te că frații noștri s’au risipit, și noi să ne batem cu aceștia? Așà puțini fiind noi.

10Și a zis Iuda: să nu’mi fie mie să fac lucrul acesta și să fug de ei, că de s’a apropiat vremea noastră să murim vitejește pentru frații noștri, să nu lăsăm hulă mărirei noastre.

11Și au mers oștirile de unde tăbărâse, și au stătut întru întâmpinarea lor, și s’a împărțit călărimea în două părți, și prăștiașii și arcașii mergeau înaintea oștirei, cari erau mai de frunte răsboinici toți tari.

12Și Vachid erà în cornul cel drept, și s’au apropiat oștirile dintre amândouă părțile și strigau cu trâmbițile.

13Și au trâmbițat și cei dela Iuda cu trâmbițile, și s’a cutremurat pământul de glasul taberilor, și s’a făcut răsboiu de dimineața până seara.

14Și a văzut Iuda că Vachid și tăria taberii este deadreapta, și au venit la el toți cei tari de inimă.

15Și s’a zdrobit cornul cel drept dela dânșii, și i-au gonit dinapoi pre ei până la măgura Azotului.

16Iar cei din cornul stâng au văzut că s’au zdrobit cornul drept și s’au întors după Iuda și după cei ce erau cu el pre din dos.

17Și s’a îngreuiat răsboiul, și au căzut mulți răniți și din aceștia și din aceia.

18Și Iuda a căzut, și ceilalți au fugit.

19Și au ridicat Ionatan și Simon pre Iuda fratele lor, și l-au îngropat pre el în mormântul părinților lui în Modim.

20Și l-au plâns pre el, și l-a tânguit tot Israilul cu plângere mare, și l-a jelit în multe zile și a zis:

21Cum a căzut cel tare, care a mântuit pre Israil?

22Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda și răsboaiele și vitejiile care a făcut și mărimea lui, nu s’a scris, pentrucă erau multe foarte.

23Și a fost după moartea lui Iuda, s’au arătat cei fărădelege în toate hotarele lui Israil, și au răsărit toți cei ce lucrează nedreptate.

24În zilele acelea fost-a foamete mare foarte, și de bună voie s’a dat țara împreună cu ei.

25Și a ales Vachid pre oamenii cei necredincioși, și i-a pus pre ei domni țării.

26Carii cercau și căutau pre prietinii lui Iuda și’i aduceau pre ei la Vachid, și’și izbândeau pre dânșii și’i batjocoreau pre ei.

27Și s’a făcut necaz mare în Israil, care nu s’a făcut din ziua din care nu s’a arătat proroc între ei.

28Și s’au adunat toți prietinii lui Iuda, și au zis lui Ionatan:

29De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să iasă asupra vrăjmașilor și asupra lui Vachid, și asupra celor ce pismuesc neamului nostru.

30Acum dar pre tine te-am ales astăzi, ca să fii nouă căpetenie în locul lui și povățuitor, ca să bați răsboiul nostru.

31Și a primit Ionatan în vremea aceea povățuirea, și s’a sculat în locul lui Iuda fratelui său.

32Și a înțeles Vachid, și’l căutà pre el să’l omoare.

33Ci înțelegând Ionatan și Simon fratele lui, și toți cei ce erau cu el, au fugit la pustiul lui Tecuè și au tăbărît la apa lacului Asfarului.

34Și înțelegând Vachid, în ziua sâmbetelor a venit el și toată oștirea lui dincolo de Iordan.

35Și Ionatan a trimis pre fratele său, care erà povățuitor poporului, să roage pre Navatei prietinii săi, ca să pue la ei uneltele sale cele multe.

36Și au ieșit fiii lui Iamvri dela Midava, și au prins pre Ioan și toate câte aveà, și s’au dus cu ele.

37Și după cuvintele acestea s’au spus lui Ionatan și lui Simon fratelui lui, că fiii lui Iamvri fac nuntă mare, și aduc mireasă dela Nadavat, fata unui boier din cei mari ai Hananeilor, cu pompă mare.

38Și și-a adus aminte de Ioan fratele său, și s’a suit și s’a ascuns supt acoperemântul muntelui.

39Și ridicându’și ochii săi a văzut, și iată gâlceavă și gloată și povară multă, și mirele și prietinii lui și frații lui ieșind întru întâmpinarea lor cu timpene și cu muzici și cu arme multe.

40Și s’au sculat asupra lor de unde erau ascunși ai lui Ionatan, și i-au ucis pre ei, și au căzut răniți mulți, iar cari au rămas, au fugit la munte, și au luat toate prăzile lor.

41Și s’a întors nunta în plângere și glasul muzicilor în jale.

42Și a izbândit izbândirea sângelui fratelui lor, și s’au întors la râpa Iordanului.

43Și a auzit Vachid, și a venit în ziua sâmbetelor până la râpele Iordanului cu putere multă.

44Și a zis Ionatan celor ce erau cu el: să ne sculăm acum și să dăm răsboiu pentru sufletele noastre, că nu este astăzi ca ieri și ca alaltăieri.

45Că iată răsboiul este înaintea noastră și dinapoia noastră, și apa Iordanului dincoace și dincolo, mocirlă și dumbravă, și nu este loc de a ne abate.

46Acum dar strigați la cer, ca să scăpați din mâna vrăjmașilor noștri, și a început bătaea.

47Și a întins Ionatan mâna sa să lovească pre Vachid, ci el s’a dat înapoi.

48Și a sărit Ionatan și cei ce erau cu el în Iordan, și au înnotat până de cealaltă parte, iar aceia n’au trecut Iordanul după ei.

49Și au căzut din oștirea lui Vachid în ziua aceea ca o mie de bărbați.

50Și s’au întors în Ierusalim, și au zidit cetăți tari în Iudeia, și cetatea cea din Ierihon și Emaumul și Veteronul și Vetilul și Tamnata, Faratom și Tefonul cu ziduri înalte și porți și zăvoare.

51Și au pus pază într’însele, ca să fie cu vrăjmășie asupra lui Israil.

52Și au întărit cetatea cea din Vetsura și Gazara și marginea, și au pus într’însele oștire și hrană de mâncare.

53Și au luat pre fiii povățuitorilor țării zăloage, și i-au pus pre ei în cetate în Ierusalim în pază.

54Și în anul o sută cincizeci și trei, în luna a doua, a poruncit Alchim să surpe zidul curței cel mai din lăuntru a sfintelor, și să strice lucrurile prorocilor, și au început a le stricà.

55În vremea aceea s’a rănit Alchim, și s’au împiedicat lucrurile lui și s’a închis gura lui, și a slăbit, și n’a mai putut grăì cuvânt și a poruncì despre casa sa.

56Și a murit Alchim în vremea aceea cu chin mare.

57Și văzând Vachid că a murit Alchim, s’a întors la împăratul, și a odihnit pământul Iudei doi ani.

58Și s’au sfătuit toți cei fărădelege, zicând: iată Ionatan și cei ce sunt cu el, cu liniște lăcuesc fără de frică, acum dar să aducem pe Vachid, și’i va prinde pre toți pre ei într’o noapte.

59Și mergând, s’au sfătuit cu el.

60Și sculându-se să vie cu putere multă, a trimes cărți pre ascuns la toți soții săi cei din Iudeia, ca să prinză pre Ionatan și pre cei ce sunt cu el; ci n’au putut, că s’au descoperit acelora sfatul lor.

61Ci aceia au prins din bărbații țării căpeteniile răutății ca la vr’o cincizeci de bărbați, și i-au omorît pre ei.

62După aceea Ionatan și Simon și cei ce erau cu el, s’au dus la Vetvasi, care erà în pustie, și au zidit surpăturile ei, și o au întărit.

63Și a înțeles Vachid, și a adunat toată mulțimea sa, și celor din Iudeia le-a poruncit.

64Și viind a tăbărît împrotiva Vetvasiei, și a dat răsboiu asupra ei zile multe, și a făcut meșteșuguri.

65Și a lăsat Ionatan pre Simon fratele său în cetate, și a ieșit în țară și a venit cu un număr mare de oștire.

66Și a lovit pre Odomir și pre frații lui și pre fiii lui Faseron în sălașurile lor, și începù a bate și a se suì cu putere.

67Și a ieșit din cetate și Simon și cei ce erau cu el, și au ars meșteșugurile lor.

68Și au dat răsboiu asupra lui Vachid, și l-au zdrobit pre el, și l-au necăjit foarte, pentrucă sfatul lui și venirea lui a fost deșartă.

69Și s’a aprins de mânie asupra bărbaților celor fărădelege, carii i-au dat lui sfat ca să vie în țară, și a omorît pre mulți dintre ei, și a făcut sfat ca să se ducă la pământul său.

70Și a înțeles Ionatan, și a trimis la el soli, ca să facă pace cu el, și să întoarcă lor pre cei robiți.

71Și a primit și a făcut după cuvintele lui, și s’a jurat lui că nu’i va mai face rău în toate zilele vieții sale.

72Și a întors pre cei robiți, carii i-a robit mai ’nainte din pământul Iudei, și întorcându-se s’a dus în pământul său, și n’a mai adaos încă a venì la hotarele lor.

73Și a încetat sabiea din Israil, și a lăcuit Ionatan în Mahmas, și a început Ionatan a judecà pre popor, și a pierdut pre cei necredincioși din Israil.