1 Macavei 2

1În zilele acelea sculatu-s’a Matatia fiul lui Ioan al lui Simeon preotul din fiii lui Ioariv dela Ierusalim, și a șezut în Modin.

2Și aveà el cinci feciori: pre Ionan care se porecleà Gadis,

3Pre Simon, care se numeà Tasì,

4Pre Iuda, care se numeà Macaveiu,

5Pre Eleazar, care se numeà Avaran,

6Pre Ioanatan, care se numeà Apfus.

7Și văzând blasfemiile, care se făceau în Iuda și în Ierusalim,

8A zis: vai mie! Pentruce m’am născut a vedeà zdrobirea poporului meu și zdrobirea cetății cei sfinte, și a ședeà acolo, când s’a dat în mâinile vrăjmașilor,

9Și cele sfinte în mâinile streinilor, făcutu-s’a Biserica ei ca un bărbat fără de cinste.

10Vasele mărirei ei s’au dus în robie, omorîtu-s’au pruncii ei în uliță, tinerii ei cu sabiea vrăjmașului.

11Care neam n’a moștenit împărăția ei, și n’a stăpânit prăzile ei?

12Toată podoaba ei s’a luat, în loc de slobodă, s’a făcut roabă.

13Și iată sfintele noastre, și frumusețea noastră și mărirea noastră s’au pustiit, și le-au spurcat pre ele neamurile.

14Pentruce să trăim mai mult? Și ș’au rupt Matatia și fiii lui hainele lor, și s’au îmbrăcat cu saci, și au plâns foarte.

15Și au venit cei trimiși dela împăratul, cari sileau pre cei din cetatea Modin să părăsească pre Dumnezeu, și să jertfească.

16Și mulți din Israil au mers la ei; iar Matatia și fiii lui s’au adus.

17Și răspunzând cei dela împăratul, au zis lui Matatia: boier mare ești și mărit în cetatea aceasta, și întărit cu fii și cu frați.

18Acum dar vino întâiu, și fă porunca împăratului, precum au făcut toate neamurile, și bărbații lui Iuda, cei ce au rămas în Ierusalim, și vei fì tu și casa ta dintre prietinii împăratului, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu daruri multe.

19Și răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: măcar de și toate neamurile împărăției, și cele din casa împăratului vor ascultà de el și de poruncile lui, și se vor depărtà fiecare dela închinăciunea părinților lor,

20Iar eu și feciorii mei și frații mei, vom umblà întru așezământul legii părinților noștri.

21Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea și îndreptările lui.

22De cuvintele împăratului nu vom ascultà, ca să trecem slujba noastră la dreapta sau la stânga.

23Și după ce a încetat a grăì cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiștea cea din Modin, după porunca împăratului.

24Și a văzut Matatia, și s’a aprins de râvnă, și s’au cutremurat rărunchii lui, și s’a aprins de mânie după judecată, și alergând, l-a junghiat pre el pre jertfelnic.

25Și pre omul împăratului, care sileà să jertfească, l-a omorît întru aceiași vreme, și jertfelnicul l-a stricat.

26Și s’a aprins de râvna legei, precum a făcut Finees lui Zamvrì feciorul lui Salom.

27Și a strigat Matatia în cetate cu glas mare, zicând: tot cel ce are râvna legei, și se ține de legătură, să vie după mine.

28Și au fugit el și fiii lui la munți, și au lăsat toate câte au avut în cetate.

29Atunci s’au pogorît mulți, căutând dreptate și judecată în pustie.

30Să șează acolo ei și fiii lor și muierile lor și vitele lor, pentrucă s’au înmulțit preste ei răutățile.

31Și s’a spus oamenilor împăratului și ostașilor, cari erau în Ierusalim cetatea lui David, că s’au dus oamenii, cari nu țin porunca împăratului, în locuri ascunse în pustie.

32Și au alergat după ei mulți, și ajungându’i, au tăbărît asupra lor și au făcut asupra lor răsboiu în ziua sâmbetelor.

33Și au zis către ei: ajungă-vă până acum! Ieșiți și faceți după cuvântul împăratului, și veți trăi!

34Iar ei au zis: nu vom ieșì, nici vom face cuvântul împăratului, ca să spurcăm ziua sâmbetei.

35Și au sârguit asupra lor cu răsboiu.

36Ci nu le-au răspuns lor, nici piatră n’au aruncat asupra lor, nici au astupat ascunsurile, zicând:

37Să murim toți întru nevinovăția noastră, și va mărturisì pentru noi cerul și pământul, că fără de judecată ne pierdeți pre noi.

38Și s’au sculat cu răsboiu asupra lor sâmbăta, și au murit ei și muierile lor și fiii lor și vitele lor, ca la o mie de suflete de oameni.

39Și a înțeles Matatia și prietinii lui, și au plâns pentru ei foarte.

40Și a zis fiecare către aproapele său: de vom face toți cum au făcut frații noștri, și nu vom dà răsboiu asupra neamurilor acestora pentru sufletele și dreptățile noastre, acum cât mai curând ne vor pierde de pre pământ.

41Și s’au sfătuit în ziua aceea, zicând: tot omul care va venì asupra noastră cu răsboiu sâmbăta, să dăm răsboiu asupra lui, și să nu murim toți, precum au murit frații noștri în ascunsuri.

42Atunci s’a strâns la ei adunarea Asideilor tari la putere din Israil, tot cel ce voià legea.

43Și toți cei ce fugeau de rele, s’au adaos la ei, și s’au făcut lor spre întărire.

44Și au adunat oștire, și au bătut pre cei păcătoși cu mâniea sa, și pre bărbații cei fărădelege cu urgia sa, și cei rămași au fugit la neamuri ca să scape.

45Și au încunjurat Matatia și prietinii lui și au stricat jertfelnicile lor.

46Și au tăiat împrejur pre pruncii cei netăieți împrejur, câți au aflat în hotarele lui Israil cu tărie.

47Și au gonit pre fiii trufiei, și s’a sporit lucrul în mâinile lor.

48Și au scos legea din mâinile neamurilor și din mâinile împăraților, și n’au dat corn păcătosului.

49Și s’au apropiat zilele lui Matatia să moară și a zis fiilor săi: acum s’au întărit trufiea și certarea și vremea sfârșitului și urgia mâniei.

50Acum dar fiilor, râvnitori fiți legei, și dați sufletele voastre pentru legătura părinților noștri.

51Aduceți-vă aminte de lucrurile părinților noștri, care le-au făcut întru neamurile sale, și veți luà mărire mare și nume veșnic.

52Avraam, au nu întru ispită s’a aflat credincios, și s’a socotit lui spre dreptate?

53Iosif în vremea necazului său a păzit porunca și s’a făcut domn Eghipetului.

54Finees tatăl nostru a răvnit răvnirea și a luat legătura preoției cei veșnice.

55Isus plinind cuvântul, s’a făcut judecător în Israil.

56Halev, pentrucă a mărturisit întru adunare, a luat moștenirea pământului.

57David cu mila lui a moștenit scaunul împărăției în veacul veacului.

58Ilie râvnind râvna legei, s’a luat în sus până în cer.

59Anania, Azaria și Misail crezând, s’au mântuit din para focului.

60Daniil întru nevinovăția sa s’a mântuit din gurile leilor.

61Și așà socotiți întru fiecare neam și neam, că toți cei ce nădăjduesc într’însul nu vor slăbì.

62Și de cuvintele omului păcătos să nu vă temeți, că mărirea lui este gunoiu și viermi.

63Astăzi se înalță și mâine nu se va aflà, că s’a întors în țărâna sa, și gândirea lui a pierit.

64Drept aceea voi fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătați în lege, că într’însa vă veți mărì.

65Și iată Simeon fratele vostru, știu că om de sfat este, de el să ascultați în toate zilele, acesta vă va fì vouă în loc de tată.

66Și Iuda Macaveul, care este cu putere tare din tinerețile sale, acesta va fì căpetenie oștirei, ca să faceți răsboiu asupra popoarelor.

67Și voi aduceți la voi pre toți făcătorii legei, și izbândiți izbânda poporului vostru.

68Răsplătiți răsplătire neamurilor, și luați aminte la poruncile legei.

69Și bine i-a cuvântat pre ei, și s’a adaos la părinții săi, și a murit în anul o sută patruzeci și șase.

70Și l-au îngropat pre el fiii lui în mormânlurile părinților săi în Modin, și l-a plâns pre el tot Israilul cu plângere mare.