1 Macavei 3

1Și s’a sculat Iuda, care s’a chemat Macaveiu, fiul lui în locul lui.

2Și ajutându’i toți frații lui și toți câți se lipise de tatăl lui, au bătut răsboiul lui Israil cu veselie.

3Și a făcut mărire poporului său, și s’a îmbrăcat cu zaua ca un uriaș, și s’a încins cu armele sale cele de răsboiu, și a întărit răsboaie apărând tabăra cu sabie.

4Și s’a asemănat leului întru lucrurile sale, și ca un pui de leu răcnind la vânat.

5Și a gonit pre cei fărădelege certându’i, și pre cei ce turburau pre poporul său, i-a ars cu foc.

6Și s’au tras toți cei fărădelege de frica lor, și toți lucrătorii fărădelegei împreună s’au turburat, și s’a sporit mântuirea în mâna lui.

7Și a amărît împărați mulți, și a veselit pre Iacov cu faptele sale, și până în veac pomenirea lui întru binecuvântare.

8Și trecând prin cetățile Iudei, a pierdut pre cei necredincioși dintr’însele, și a întors mâniea de către Israil.

9Și s’a vestit până la marginile pământului, și a adunat pre cei ce piereau.

10Și a adunat Apolonie neamuri, și dela Samariea putere mare, ca să deà răsboiu asupra lui Israil.

11Și a înțeles Iuda, și a ieșit înaintea lui, și l-a bătut pre el, și l-a omorît, și mulți au căzut răniți, iar ceilalți au fugit.

12Și a luat prăzile lor, și sabiea lui Apolonie o a luat Iuda, și cu aceea a făcut răsboiu în toate zilele.

13Și auzind Siron mai marele puterii Siriei, că a strâns Iuda adunare și ceata credincioșilor cu sine și acelor ce ies la răsboiu, a zis:

14Face-voiu mie nume, și mă voiu mărì întru împărăție, și voiu bate pre Iuda și pre cei ce sunt cu el, și pre cei ce n’ascultă de cuvântul împăratului.

15Și a adaos a se suì, și s’a suit cu el tabăra necuraților cea tare, ca să’i ajute lui, și să facă izbândă asupra fiilor lui Israil.

16Și când s’a apropiat la suirea Vetoronului, a ieșit Iuda înaintea lui cu puțini.

17Și văzând că vine tabăra întru întâmpinarea lor, au zis către Iuda: cum noi puțini vom puteà să dăm răsboiu la atâta mulțime tare? Și noi am slăbit ajunând astăzi.

18Și a zis Iuda: lesne este a se închide mulți în mâinile celor puțini, și nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului a mântuì cu mulți, au cu puțini.

19Că nu întru mulțimea oștirei este biruința răsboiului, ci din cer este puterea.

20Aceia vin asupra noastră cu semeție multă și cu fărădelege, ca să ne piarză pre noi și pre muierile noastre și pre fiii noștri, ca să ne prade pre noi;

21Iar noi ne răsboim pentru sufletele noastre și pentru legile noastre.

22Și însăși Domnul îi va zdrobì pre ei de către fața voastră, și voi nu vă veți teme de ei.

23Și după ce a încetat a grăì, au sărit asupra lor fără de veste, și s’a surpat Siron și tabăra lui înaintea lui.

24Și i-au gonit pre ei la pogorâșul Vetoronului până la câmp, și au căzut dintru ei ca vr’o opt sute de bărbați, iar ceilalți au fugit la pământul Filistimului.

25Și a început frica lui Iuda și a fraților lui și spaima a cădeà preste neamurile cele din prejurul lor.

26Și a ajuns până la împăratul numele lui, și de răsboaele lui Iuda vorbeau toate neamurile.

27Iar după ce a auzit Antioh împăratul cuvintele acestea, s’a mânieat cu iuțime, și trimițând a adunat toate oștirile împărăției sale, tabără mare foarte.

28Și deschizând cămara sa, a dat lefi ostașilor lui pre un an, și le-a poruncit lor întru un an să fie gata la toată treaba.

29Iar dacă a văzut că s’a sfârșit argintul din vistierii, și birurile țării sunt puține pentru împerecherea și rana ce a făcut pre pământ, stricând legile care au fost din zilele cele dintâiu,

30S’a temut, ca nu cumvà să nu aibă ca o dată, și a douaoară cheltuieli și daruri, care dăduse mai ’nainte cu mână largă, cât a întrecut cu dăruirea pre toți împărații cei ce au fost mai ’nainte de el.

31Și se îndoià cu sufletul său foarte, și s’a sfătuit să meargă la Persida, și să ià dăjdiile țărilor, și să adune argint mult.

32Și a lăsat pre Lisie, om mărit și de neam împărătesc, mai mare preste lucrurile împăratului dela rîul Eufratului până la hotarile Eghipetului.

33Și să crească pre Antioh fiul lui până ce se va întoarce el.

34Și i-a dat lui jumătate din oștire și elefanții, și i-a poruncit lui despre toate lucrurile, care a voit, și de lăcuiiorii Iudeii și ai Ierusalimului.

35Ca să trimiță asupra lor oștire să zdrobească și să nimicească tăriea lui Israil și rămășița Ierusalimului, și să piarză pomenirea lor din loc.

36Și să așeze oameni de alt neam în toate hotarele lor, și să le deà cu sorți pământul lor.

37Iar împăratul a luat cealaltă jumătate de oștire, care rămăsese, și s’a sculat dela Antiohia din cetatea împărăției sale în anul o sută patruzeci și șapte.

38Și a trecut apa Eufratului, și mergeà prin țările cele de sus, și a ales Lisie pre Ptolomeu fiul lui Dorimen și pre Nicanor și pre Gorghie bărbați tari din prietinii împăratului.

39Și a trimis cu ei patruzeci de mii de bărbați și șapte mii de călăreți, ca să vie în pământul Iudei, și să’l strice de tot, după cuvântul împăratului.

40Și s’au sculat cu toată puterea lor și au venit și au tăbărît aproape de Emaum în pământul câmpiei.

41Și au auzit neguțătorii țării numele lor, și au luat argint și aur mult foarte și slugi, și au venit la tabără, ca să ià pre fiii lui Israii robi.

42Și s’a adaos la el puterea Siriei și a pământului celor de alt neam.

43Și a văzut Iuda și frații lui că s’au înmulțit răutățile și oștirile tăbărăsc în hotarele lor, și au înțeles de cuvintele împăratului, care a poruncit să facă poporului spre pierdere și spre pierire.

44Și a zis fiecare către aproapele său: să ridicăm surparea poporului nostru și să dăm răsboiu pentru poporul nostru și pentru cele sfinte.

45Și s’a strâns adunarea, ca să fie gata la răsboiu și ca să se roage și să ceară milă și îndurări.

46Și Ierusalimul erà nelăcuit ca o pustie, nu erà cine să intre și cine să iasă din cei născuți ai lui, și sfințeniea călcată și fiii celor de neam strein la marginea cetăței, și acolo erà sălașul neamurilor, și s’a luat bucuriea dela Iacov și s’au sfârșit fluerul și alăuta.

47Și s’au adunat, și au venit la Masifà împreajma Ierusalimului, că locul rugăciunei lui Israil mai ’nainte erà la Masifà.

48Și au postit în ziua aceea, și s’au îmbrăcat cu saci, și cenușe au pus pre capetele lor, și și-au rupt hainele lor.

49Și au întins cărțile legii, de care cercà neamurile, ca să se scrie într’însele chipurile idolilor săi.

50Și au adus hainele preoțești și cele întâiu născute și zeciuelele, și au pus înainte pre Nazareii cei ce plinise zilele lor.

51Și au strigat cu glas mare la cer, zicând: ce vom face acestora, și unde îi vom duce pre ei?

52Și sfintele tale s’au călcat și s’au spurcat și preoții tăi în plângere și în smerire.

53Și iată neamurile s’au adunat asupra noastră, ca să ne piarză pre noi; tu știi cele ce gândesc ei asupra noastră.

54Cum vom puteà stà împrotiva feții lor, de nu ne vei ajutà tu nouă? Și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu glas mare.

55Și după aceasta a pus Iuda povățuitori poporului preste mii și preste sute, și preste cincizeci și preste zece.

56Și a zis celor ce zideau case și celor ce’și logodise muieri și sădise vii și celor fricoși, să se întoarcă fiecare la casa sa după lege.

57Și a purces tabăra, și a tăbărît la amiază zi a Emaumului.

58Și a zis Iuda: încingeți-vă și vă faceți fii tari și fiți gata pre dimineață, ca să dați răsboiu asupra neamurilor acestora, care s’au adunat împrotiva noastră, ca să ne piarză pre noi și sfintele noastre.

59Că mai bine este să murim noi în răsboiu, decât să vedem răutățile neamului nostru și ale sfintelor.

60Iar precum va fì voea în cer, așà să fie.