1 Macavei 13

1Și a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vie în pământul Iudei să’i piarză.

2Și văzând pre popor că este spăimântat și plin de frică, s’a suit în Ierusalim și a adunat poporul.

3Și i-a mângâiat pre ei și le-a zis lor: voi știți câte am făcut eu și frații mei și casa tatălui meu pentru legi și pentru cele sfinte, și răsboaiele și nevoile, care noi le-am văzut.

4Pentru aceasta au pierit frații mei toți pentru Israil și am rămas eu singur.

5Și acum să nu deà Dumnezeu, ca să’mi cruț eu sufletul meu în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât frații mei.

6Ci voi izbândì pentru legea mea și pentru cele sfinte și pentru muieri și pentru fiii noștri, că s’au adunat toate limbele, ca să ne piarză pre noi vrăjmășește.

7Și s’a aprins duhul poporului, îndată cât a auzit cuvintele acestea, și a răspuns cu glas mare zicând:

8Tu ești nouă povățuitor în locul lui Iuda și al lui Ionatan fratelui tău.

9Poartă răsboiul nostru, și toate ori câte vei zice nouă, vom face.

10Și a adunat pre toți bărbații cei de răsboiu, și a grăbit a săvârșì zidurile Ierusalimului, și’l întărì pre el primprejur.

11Și a trimis pre Ionatan al lui Avesalom, și cu dânsul putere destulă la Iopi, și scoțând pre cei ce erau acolo, a rămas acolo într’însa.

12Și a pornit Trifon dela Ptolemaida cu putere multă, ca să intre în pământul Iudei, și aveà cu sine pre Ionatan în pază.

13Iar Simon a tăbărît la Adidus în preajma feții câmpului.

14Și înțelegând Trifon, că s’a sculat Simon în locul lui Ionatan fratelui său, și cum că va să deà asupra lui răsboiu, a trimis la el soli, zicând:

15Pentru argintul ce erà dator Ionatan fratele tău la treaba împărătească, pentru trebile, care a avut, îl ținem pre el.

16Și acum trimite o sută de talanți de argint, și pre doi fii ai lui zăloage, ca nu cumvà slobozindu-se, să se viclenească către noi; și’l vom slobozì pre el.

17Și a cunoscut Simon că, cu înșelăciune grăește către dânsul, însă tot a trimis argintul și pre prunci, ca nu cumvà să ridice vrăjmășie mare asupra poporului, zicând:

18Pentrucă nu i-a trimis lui argintul și pruncii, a pierit.

19Și a trimis pruncii și cei o sută de talanți; iar el a mințit și n’a slobozit pre Ionatan.

20Și după aceea a venit Trifon, ca să intre în țară și să o supue pre ea, și a încunjurat pre calea cea despre Adora; iar Simon și tabăra lui mergeau împreajma lui în tot locul ori unde mergeà.

21Iar cei din cetățue au trimis la Trifon soli, grăbindu’l pre el, ca să vie la ei prin pustie și să le trimiță lor hrană.

22Și a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vie în noaptea aceea, ci a fost zăpadă multă foarte, și n’a putut venì pentru zăpadă, și purcezând a venit în Galaadita.

23Și când s’a apropiat la Vascamà, a omorît pre Ionatan și l-a îngropat acolo.

24Și s’a înapoiat Trifon și s’a dus în pământul său.

25Și a trimis Simon și a luat oasele lui Ionatan fratelui său și l-a îngropat pre el în Modin în cetatea părinților lui.

26Și l-a plâns pre el tot Israilul plângere mare și l-a jelit pre el zile multe.

27Și a zidit Simon preste mormântul tatălui său și al fraților lui, și l-a înălțat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pre dinainte și pre dinapoi.

28Și a pus deasupra șapte turnuri, unul împreajma altuia: tatălui și maicii și celor patru frați.

29Și le-a făcut împrejur șanț, și a pus stâlpi mari și a făcut pre stâlpi toată armarea spre nume veșnic și lângă arme corăbii cioplite, ca să vază toți cei ce umblă pre mare.

30Acesta este mormântul, care l-au făcut în Modin, până în ziua aceasta.

31Iar Trifon umblând cu vicleșug către împăratul Antioh cel tânăr, l-a omorît pre el.

32Și a împărățit în locul lui, și și-a pus luiș stema Asiei și a făcut rană mare pre pământ.

33Și a zidit Simon cetățile Iudeii și le-a întărit primprejur cu turnuri înalte și cu ziduri mari și pirguri cu porți și cu zăvoare, și a pus bucate în cetăți.

34Și alegând Simon bărbați, i-a trimis cu daruri la împăratul Dimitrie, ca să ierte țara, pentrucă toate faptele lui Trifon erau jafuri.

35Și a trimis la el împăratul Dimitrie după cuvintele acestea, și i-a răspuns lui, și i-a scris lui carte ca aceasta:

36Împăratul Dimitrie lui Simon Arhiereului și prietenului împăraților și bătrânilor și neamului evreesc: bucurie.

37Coroana cea de aur și lanțul care l-ați trimis l-am luat și gata suntem să vă dăm vouă pace mare, și am scris celor mai mari preste trebi să vă lase vouă cele ce vă iertăm.

38Și câte am așezat cu voi stau și cetățile, care ați zidit, fie ale voastre.

39Ertăm neștiințele și greșalele până în ziua de astăzi și cununa, care erați datori și ori ce alt ce se vămuià în Ierusalim, să nu se mai vămuiască.

40Și cari vor fì vrednici dintre voi, ca să se scrie între ai noștri, să se scrie și să fie între noi pace.

41În anul o sută șaptezeci s’a ridicat jugul neamurilor dela Israil.

42Și a început poporul lui Israil a scrì în scrisori și în adunări în anul dintâiu pre vremea lui Simon Arhiereului celui mare, și mai marele și povățuitorul Iudeilor.

43În zilele acelea tăbărît-a Simon asupra Gazei, și o a încunjurat pre ea cu oștiri, și a făcut unelte de luarea cetății, și s’a apropiat la cetate, și a lovit un turn și l-a luat.

44Și cei ce erau într’acele unelte, au sărit în cetate, și s’a făcut turburare mare în cetate.

45Și s’au suit cei din cetate cu muierile și cu fiii lor pre zid rupându’și hainele lor, și au strigat cu glas mare rugând pre Simon să le deà lor dreapta, și au zis:

46Să nu ne faci nouă după răutățile noastre, ci după mila ta.

47Și i s’a făcut milă lui Simon de ei, și nu i-a bătut pre ei, ci scoțându’i din cetate a curățit casele, în care erau idolii, și așà au intrat într’însa lăudând și binecuvântând pre Domnul.

48Și a scos dintr’însa toată necurăția, și a așezat acolo oameni, cari fac legea, și o a întărit, și și’a zidit luiș într’însa lăcaș.

49Iar cei din cetățuia din Ierusalim erau opriți a ieșì și a merge în țară, și a cumpărà și a vinde, și au flămânzit foarte, și mulți dintre ei au pierit de foame.

50Și au strigat către Simon: să le deà lor dreapta, și le-a dat, și a scos pre cei ce erau acolo, și a curățit cetățuia de pângăriciuni,

51Și a intrat în ea în douăzeci și trei ale lunei a doua, în anul o sută șaptezeci și unul, cu laude și cu stâlpări și cu harfe și cu chimvale și cu alăute și cu cântări și cu cântece, că s’au zdrobit vrăjmași mari din Israil.

52Și a așezat ca în tot anul să serbeze această zi cu veselie

53Și a întărit muntele Bisericii cel de lângă cetățuie, și au lăcuit acolo el și cei ce erau cu el.

54Și a văzut Simon pre Ioan feciorul său, că este om deplin, și l-a pus pre el povățuitor preste toate oștirile, și a lăcuit în Gazaris.