1 Macavei 10

1În anul o sută șasezeci s’a suit Alexandru feciorul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida, și l-a primit pre el, și a împărățit acolo.

2Și a auzit Dimitrie împăratul, și a adunat oștire multă foarte, și a ieșit întru întâmpinarea lui la răsboiu.

3Și a trimis Dimitrie la Ionatan cărți cu cuvinte de pace, ca să’l mărească pre el.

4Că ziceà: să apucăm a pune pace cu el, mai ’nainte decât va pune el cu Alexandru împrotiva noastră.

5Că’și va aduce aminte de toate răutățile, care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui.

6Și i-a dat lui putere a strânge oștire și a face arme, ca să fie el soțul lui, și pre cei ce erau zălog, carii erau în cetate, a zis să’i deà lui.

7Și a venit Ionatan în Ierusalim, și a cetit cărțile la auzirea a tot norodului, și acelor ce erau în cetate.

8Și s’a temut cu frică mare, auzind că i-a dat lui împăratul putere să strângă oștire.

9Și cei ce erau în cetate, au dat lui Ionatan pre cei ce erau zălog, și i-a dat pre ei părinților lor.

10Și a lăcuit Ionatan în Ierusalim, și a început a zidì și a înnoì cetatea.

11Și a zis către cei ce făceau lucrurile, să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur din pietre cu patru muchi spre întărire, și au făcut așà.

12Și au fugit cei de alt neam, carii erau în cetățile care le-au fost zidit Vachid.

13Și a lăsat fiecare locul său și s’a dus în pământul lui.

14Numai în Vetsura au rămas oarecari din cei ce au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentrucă le erà lor aceasta de scăpare.

15Și a auzit Alexandru împăratul făgăduințele, câte a trimis Dimitrie lui Ionatan și i-a povestit lui răsboaiele și vitejiile care le-au făcut el și frații lui și ostenelele care au avut.

16Și au zis: au aflà-vom noi un om ca acesta? Și acum să’l facem pre el prietin și soț nouă.

17Și a scris cărți și a trimis lui cu aceste cuvinte zicând:

18Împăratul Alexandru fratelui Ionatan, bucurie.

19Auzit-am de tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic a fì nouă prietin;

20Și acum te-am pus astăzi pre tine să fii Arhiereu neamului tău și prietin împăratului să te chemi, și i-a trimis lui porfiră și cunună de aur, ca să te unești cu noi, și să ții prieteșug cu noi.

21Și s’a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea în anul o sută șasezeci, în sărbătoarea înfigerii corturilor, și a strâns oștire, și a făcut arme multe.

22Și a auzit Dimitrie cuvintele acestea, și s’a întristat și a zis:

23Ce am făcut aceasta, de a apucat mai ’nainte de noi Alexandru a pune prieteșug cu Evreii spre întărire?

24Scrì-voiu și eu lor cuvinte de mângâiere și de înălțime și de daruri, ca să’mi fie mie întru ajutor.

25Și a trimis lor după cuvintele acestea: împăratul Dimitrie, neamului Iudeilor, bucurie.

26De vreme ce ați ținut legătura, care ați făcut cu noi, și ați rămas în prietenia noastră, și nu v’ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat.

27Și acum rămâneți încă a țineà credința către noi, și vă vom răsplătì vouă bune pentru cele ce faceți cu noi.

28Și vă vom lăsà vouă, care trebue a se lăsà multe, și vom dà vouă daruri.

29Și acum vă sloboz pre voi, și iert pre toți jidovii de dajdiii și de prețul sării și de cununi.

30Și a treia parte din sămânță și jumătate din rodurile pomilor, ce mi se cuveneà mie a luà, iert de astăzi înainte să nu se mai ià din pământul Iudei și din cele trei ținuturi, ce s’au adaus lui din Samaria și din Galileea, din ziua de astăzi și până în veac.

31Și Ierusalimul să fie sfânt și slobod, și hotarele lui, zeciuelile și vămile.

32Las și stăpânirea cetăței cei din Ierusalim, și o dau Arhiereului, ca să puie într’însa bărbați pre cari va voi el, să o păzească.

33Și pre tot sufletul Jidovilor, care din pământul Iudei s’au adus robi în toată împărăția mea, îl las slobod în dar; și toți să fie slobozi de dajdiile lor și ale vitelor lor.

34Și toate sărbătorile și sâmbetele și lunile nouă, și zilele cele rânduite, și trei zile mai ’nainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, toate zilele acestea să fie scutite și slobode tuturor Iudeilor, celor ce sunt întru împărăția mea.

35Și nimeni nu va aveà putere a face cevà, sau a smintì pre cinevà dintre ei pentru tot lucru.

36Și să se scrie din Evrei în oștirea împăratului la treizeci de mii de bărbați, și se vor dà lor lefi, cum se cuvine la toate oștirile împăratului.

37Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale împăratului; iar alții se vor pune preste trebile împărăției, cari sunt de credință, și căpiteniile, care vor fi preste ei, să fie dintre ei, și să umble după legile lor, precum a și poruncit împăratul în pământul Iudei.

38Și cele trei ținuturi, care s’au adaos la Iudeea dela țara Samariei, și să se adauge la Iudeea, ca să se socotească și să fie supt unul, și să nu asculte de alt stăpân, fără numai de Arhiereu.

39Ptolemaida și ținutul ei, o am dat dar celor sfinți din Ierusalim, pentru cheltuiala care se cuvine la cele sfinte.

40Și eu dau pre an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile împăratului, dela locurile ce se cuvin lui.

41Și tot ce a rămas, ce n’au dat cei ce erau preste venituri în anii trecuți, de acum vor dà la lucrurile casei.

42Și afară de acestea cinci mii de sicli de argint, cari luà din veniturile Bisericii în toți anii, și aceștia se lasă, că se cade aceștia preoților celor ce slujesc.

43Și oricine va scăpà în Biserica cea din Ierusalim și în toate hotarele ei, fiind datori împărătești sau pentru orice lucru, să se sloboază, și toate cele ce sunt ale lor întru împărăția mea.

44Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor sfintelor, cheltueli se vor dà din veniturile împăratului.

45Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea împrejur, cheltuială se va dà din venitul împăratului, și la zidirea zidurilor celor din Iudeea.

46Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici le-a primit, pentru că’și aduceà aminte de răutatea cea mare, care făcuse în Israil, și’i necăjise foarte.

47Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentrucă el a început a grăì cu ei cuvinte de pace, și le-a fost lor într’ajutor în toate zilele.

48Și a adunat împăratul Alexandru oștire mare, și a tăbărît împrotiva lui Dimitrie.

49Și au dat răsboiu acești doi împărați, și a fugit tabăra lui Dimitrie, și l-a gonit pe el Alexandru și l-a biruit.

50Și s’a întărit răsboiul foarte, până a apus soarele, și a căzut Dimitrie in ziua aceea.

51Și a trimis Alexandru la Ptolomeu împăratul Eghipetului soli după cuvintele acestea, zicând:

52Fiindcă m’am înturnat la pământul împărăției mele, și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit împărățiea, și am biruit pre Dimitrie și am stăpânit țara noastră,

53Și am făcut răsboiu cu el, și s’a înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pre scaunul împărăției lui,

54Și acum să așezăm între noi prieteșug; și’mi dă pe fata ta să o iau mie muiere, și voiu fì ginere ție, și voiu dà ție și ei daruri vrednice de tine.

55Și a răspuns Ptolomeu împăratul, zicând: bună a fost ziua în care te-ai întors la pământul părinților tăi, și ai șezut pre scaunul împărăției lor.

56Și acum voiu face ție cele ce ai scris; ci vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voiu face ginere precum ai zis.

57Și a ieșit Ptolomeu din Eghipet el și Cleopatra fata lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șasezeci și doi.

58Și s’a întâlnit cu Alexandru împăratul, și i-a dat lui pe Cleopatra fata sa, și a făcut nunta ei la Ptolemaida, cum fac împărații cu cinste mare.

59Și a scris împăratul Alexandru lui Ionatan să vie întru întâmpinarea lui,

60Și a mers cu mărire la Ptolemaida, și s’a întâlnit cu acei doi împărați, și le-a dat lor argint și aur, și prietenilor lor daruri multe, și a aflat har înaintea lor.

61Și s’au strâns asupra lui bărbați ucigași din Israil, oameni fărădelege să’l pârască pre el, ci nu i-a ascultat împăratul.

62Și a poruncit împăratul și a desbrăcat pre Ionatan de hainele lui, și l-a îmbrăcat pre el cu porfiră.

63Și l-a pus împăratul de a șezut cu sine, și a zis boierilor săi: ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu’l pârască pre el de nici un lucru, și nimeni să nu’l supere pentru tot cuvântul.

64Și a fost dacă au văzut cei ce’l pârâu pre el, mărirea lui, precum s’a strigat, și îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți.

65Și l-a mărit pre el împăratul și l-a scris pre el între prietenii cei mai de frunte, și l-a pus povățuitor și părtaș domnilor.

66Și s’a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie.

67Iar în anul o sută șasezeci și cinci, a venit Dimitrie feciorul lui Dimitrie din Krit în pământul părinților săi.

68Și a auzit Alexandru împăratul, și s’a mâhnit foarte, și s’a întors la Antiohiea.

69Și a pus Dimitrie povățuitor pre Apolonie, care erà preste Chili-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărît la Iamnia, și a trimis la Ionatan Arhiereul, zicând:

70Tu singur te ridici asupra noastră și eu m’am făcut de rîs și de batjocură pentru tine, și pentru ce faci tu putere asupra noastră în munți?

71Acum dar de nădăjduești în puterile tale, pogoară-te la noi la câmp, și să ne batem amândoi acolo, că, cu mine este puterea cetăților.

72Întreabă și înțelege, cine sunt eu și ceilalți cari ne ajută nouă? Și zic că nu pot să stea picioarele voastre de către fața noastră, că de două ori s’au înfrânt părinții tăi în pământul lor.

73Și acum nu vei puteà stà înaintea călărimei și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă.

74Și dacă a auzit Ionatan cuvintele lui Apolonie s’a pornit cu cugetul, și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim, și l-a întâmpinat Simon fratele lui, spre ajutor lui.

75Și a tăbărît la Iopi, și l-a închis pe el afară de cetate, că paza lui Apolonie erà la Iopi, și au dat răsboiu asupra ei.

76Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui, și a stăpânit Ionatan Iopi.

77Și a auzit Apolonie, și a tăbărît aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă, și a mers la Azot, ca și cum ar călătorì, și împreună a ieșit la câmp, că aveà el mulțime de călăreți și nădăjduià într’înșii.

78Și a alergat Ionatan dinapoia lui la Azot și s’au lovit taberile dinapoia lui la răsboiu.

79Și a lăsat Apolonie o mie de călăreți ascunși dinapoia lor.

80Și a cunoscut Ionatan că sunt curse dinapoia sa, și a încunjurat tabăra lui, și au aruncat săgeți asupra poporului de dimineața până seara.

81Iar poporul sta, precum i-a fost poruncit Ionatan, și s’au ostenit călăreții lor.

82Și a tras Simon puterea sa, și s’a lovit cu mulțimea, pentrucă călărimea se ostenise, și i-au zdrobit pre ei, și au fugit.

83Și călărimea s’a risipit prin câmp, și a fugit la Azot, și a intrat în Vitdagon capiștea lor, ca să scape.

84Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui, și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pre toți cei ce au fugit într’însa i-a ars cu foc.

85Și au fost cei ce au căzut de sabie împreună cu cei ce s’au ars, ca la opt mii de bărbați.

86Și s’a sculat Ionatan de acolo, și a tăbărît la Ascalon, și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.

87Și s’a întors Ionatan la Ierusalim cu cei ce erau cu el, având prăzi multe.

88Și a fost dacă a auzit împăratul Alexandru cuvintele acestea, a adaos a mărì pre Ionatan.

89Și i-a trimis copca de aur, precum este obiceiu a se dà rudelor împăraților, și i-a dat lui Acaronul și toate hotarele lui să’i fie moșie.