1 Macavei 11

1Iar împăratul Eghipetului a adunat puteri multe, ca nisipul de pre țărmurile mării, și corăbii multe, și a cercat să ià împărăția lui Alexandru cu vicleșug, și să o adauge la împărăția sa.

2Și a ieșit în Siria cu cuvinte de pace, și cei din cetăți îi deschideau lui porțile, și’i ieșiau înainte, că erà porunca împăratului Alexandru, să iasă înaintea lui, pentrucă acela erà lui socru.

3Iar Ptolomeu dacă intrà în cetăți, puneà pază de ostași în fiecare cetate.

4Și când s’a apropiat la Azot, i-a arătat lui capiștea lui Dagon arsă, și Azotul și cele de primprejurul lui stricate, și trupurile lepădate, și pre cei arși, pre cari i-a ars în răsboiu, că erau făcute grămezi de ei în calea lui.

5Și spuseră împăratului, cele ce a făcut Ionatan, ca să’l învinovățească pre el, și a tăcut împăratul.

6Și a întâmpinat Ionatan pre împăratul în Iopi cu mărire, s’a închinat unul altuia și a dormit acolo.

7Și a mers Ionatan cu împăratul până la rîul ce se chiamă Elevter, și s’a întors în Ierusalim.

8Iar împăratul Ptolomeu supuind luiș cetățile cele de pre lângă mare până la Selevchiea cea de lângă mare, cugetà asupra lui Alexandru sfaturi rele.

9Și a trimis soli la Dimitrie împăratul, zicând: vino să punem între noi legătură și voiu dà ție pre fata mea, care o ține Alexandru, și vei împărăți în locul tatălui tău.

10Că’mi pare rău că i-am dat lui fata mea, că m’a căutat să mă omoare.

11Și a grăit rău asupra lui, pentru că pofteà el împărățiea lui.

12Și luându-și fata, o a dat lui Dimitrie și s’a înstreinat de către Alexandru, și s’a vădit vrăjmășiea lor.

13Și a intrat Ptolomeu în Antiohiea și a pus două steme pre capul său, a Asiei și a Eghipetului.

14Iar împăratul Alexandru erà în Kilichia în vremile acelea, că nu vreà să rămâe supt ascultarea lui cei din locurile acelea.

15Și a auzit Alexandru, și a venit asupra lui cu răsboiu, și a ieșit Ptolomeiu și l-a întâmpinat pre el cu mână tare și l-a înfrânt pre el.

16Și a fugit Alexandru la Arabiea, ca să scape acolo, iar împăratul Ptolomeu s’a înălțat.

17Și a luat Zavdiil Arapul capul lui Alexandru și l-a trimis lui Ptolomeu.

18Și împăratul Ptolomeu a murit a treia zi, și cei ce erau în cetăți au pierit de cei ce erau într’însele.

19Și a împărățit Dimitrie în anul o sută șasezeci și șapte.

20În zilele acelea adunat-a Ionatan pre cei din Iudeia, ca să bată cetatea cea din Ierusalim și a făcut asupra ei mahini multe.

21Și au mers oarecari bărbați fără de lege, carii pizmuiau pre neamul său la împăratul, și i-au spus lui, că Ionatan șade cu oștire împrejurul cetății;

22Iar el auzind s’a mânieat și îndată purcezând a venit la Ptolemaida, și a scris lui Ionatan să nu șează cu oștirea împrejurul cetății, ci degrab să vie la el în Ptolemaida, să se întâlnească.

23Și dacă a auzit Ionatan, a poruncit să șează cu oștire împrejurul cetății, și a ales din cei mai bătrâni ai lui Israil și din preoți, și s’a dat pre sine la primejdie.

24Și luând argint și aur și haine și alte daruri multe, a mers la împăratul în Ptolemaida și a aflat har înaintea lui.

25Și măcar că’l pârau pre el oarecarii fărădelege din Jidovi,

26Însă împăratul i-a făcut lui precum au făcut și cei mai înainte de el, și l-a înălțat pre el înaintea tuturor prietinilor săi.

27Și i-a întărit lui Arhieria și altele, câte a avut mai înainte spre cinste, și l-a făcut pre el povățuitor prietinilor celor mai de frunte.

28Și s’a rugat Ionatan împăratului să scutească Iudeia de bir, și cele trei ținuturi și Samaria, și i-a făgăduit lui trei sute de talanți.

29Și a plăcut împăratului, și a scris lui Ionatan cărți despre toate acestea, care erau așà:

30Împăratul Dimitrie, lui Ionatan fratelui bucurie, și neamului jidovesc.

31Izvodul cărții, care o am scris lui Lasten rudeniei noastre pentru voi, o am scris și vouă ca să o știți.

32Împăratul Dimitrie lui Lasten tatălui său bucurie.

33Neamului Iudeilor prietinilor noștri, și celor ce păzesc dreptățile noastre, am judecat să le facem bine pentru bunăvoința lor către noi.

34Le-am întărit lor și hotarele Iudeii și cele trei ținuturi Aferema, și Lida și Ramatemul, care s’au adaos la Iudeia dela Samariea, și toate câte se hotărăsc cu ele, tuturor celor ce fac jertfă în Ierusalim în locul celor ce luà dela ei mai înainte împăratul pre an din rodurile pământului și din rodurile pomilor.

35Și celelalte, care ni se cad nouă, zeciuelile și vămile, cele ce se cad nouă, și lacurile cele de sare și cununile, care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor.

36Și nici una dintr’acestea nu se va călcà de acum înainte în toată vremea.

37Acum dar aveți grije ca să faceți izvod de acestea, care să se deà lui Ionatan, și să se pună în muntele cel sfânt, în locul cel însemnat.

38Iar văzând Dimitrie împăratul că s’a liniștit pământul înaintea lui, și nimic nu se împrotivește lui, a slobozit pre toți oștașii săi pre fiecare la locul său, afară de ostașii cei streini, pre cari i-a adunat dela ostroavele neamurilor, și s’au făcut lui vrăjmașe toate oștirile părinți lor lui.

39Iar Trifon erà din cei dela Alexandru mai înainte, văzând că toate oștirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la Salmakue Arapul, care hrăneà pre Antioh copilașul lui Alexandru.

40Și îl rugà pre el, că să’l deà pre el lui să’l pună împărat în locul tatălui său, și i-a spus lui câte a făcut Dimitrie, și vrajba care au oștirile lui cu el, și a rămas acolo zile multe.

41Și a trimis Ionatan la împăratul Dimitrie ca să scoață pre cei din cetatea Ierusalimului, și pre cei din cetățile cele întărite, că dà răsboiu asupra lui Israil.

42Și a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: nu numai acestea voiu face ție și neamului tău, ci cu mărire te voiu mărì pre tine și pre neamul tău, de voiu aveà vreme bună.

43Acum dar pe dreptate vei face, de’mi vei trimite bărbați, cari să mă ajute, că s’au viclenit asupra mea toate oștirile mele.

44Și i-a trimis Ionatan lui trei mii de voinici aleși la Antiohiea, și au venit la împăratul, și s’a veselit împăratul de venirea lor.

45Că s’au fost adunat cei din cetate, în mijlocul cetății, ca la vr’o sută și douăzeci de mii de bărbați, și vreau ca să omoare pre împăratul.

46Și a fugit împăratul în curte, și au cuprins cei din cetate căile cetății, și au început a dà răsboiu.

47Și a chemat împăratul pre Evrei într’ajutor, și s’au adunat toți împreună la el, și îndată s’au risipit în cetate.

48Și au omorît în cetate în ziua aceea ca vr’o sută de mii, și au ars cetatea, și au luat prăzi multe în ziua aceea, și au mântuit pre împăratul.

49Și văzând cei din cetate că au biruit Evreii cetatea precum au vrut, au slăbit cu cugetele lor, și au strigat către împăratul cu rugăciune, zicând:

50Dă-ne nouă dreapta, și să înceteze Evreii a ne bate pre noi și cetatea.

51Și au lepădat armele, și au făcut pace, și s’au mărit Evreii înaintea împăratului și înaintea tuturor celor din împărăția lui, și s’au întors la Ierusalim având prăzi multe.

52Și a șezut Dimitrie împăratul pre scaunul împărăției sale, și s’a liniștit pământul înaintea lui.

53Și a mințit toate câte a zis, și s’a înstreinat de către Ionatan, și nu i-a răsplătit după facerile de bine, care i-a făcut lui, și’l necăjeà pre el foarte.

54Iar după acestea s’a întors Trifon și Antioh cu el copilaș tinerel, și a împărățit, și și-a pus stemă.

55Și s’au adunat la el toate oștirile care le-a risipit Dimitrie, și au dat răsboiu asupra lui, și el a fugit și s’a biruit.

56Și a luat Trifon elefanții și a stăpânit Antiohia.

57Și a scris Antioh cel mai tânăr lui Ionatan, zicând: întărescu’ți ție Arhieriea, și te pun mai mare preste cele patru ținuturi, și vreau ca să fii tu din prietenii împăratului.

58Și i-a trimis lui vase de aur spre slujbă, și i-a dat lui putere a beà din aur și a se îmbrăcà cu porfiră, și a aveà copcă de aur.

59Și pre Simon fratele lui l-a pus povățuitor dela hotarul Tirului până la marginile Eghipetului.

60Și a ieșit Ionatan, și a mers dincolo de rîu și în cetăți, și s’au adunat la el toate oștirile Siriei într’ajutor, și a venit la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu mărire.

61Și de acolo s’a dus la Gaza, și o a încunjurat cu oștire, și a ars cele dimprejurul cetății, și le-a prădat pre ele.

62După aceea cei din Gaza rugând pre Ionatan, le-a dat lor dreapta, și luând pre fiii boierilor zăloage, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin țară până la Damasc.

63Și a auzit Ionatan că au venit boierii lui Dimitrie la Cadisul din Galileia cu putere multă, vrând ca să’l scoață pre el din țara aceea.

64Și a ieșit înaintea lor, iar pre fratele său Simon, l-a lăsat în țară.

65Și Simon a tăbărît asupra Vetsurei și au dat răsboiu împrotiva ei zile multe, și o a închis.

66Și l-au rugat pre el ca să le dea lor dreapta, și le-a dat lor, și i-a scos pre ei de acolo, și a luat cetatea și a pus într’însa pază.

67Iar Ionatan și tabăra lui, a tăbărît la apa Ghenisaretului, și sculându-se de dimineață a mers în câmpul Nasorului.

68Și iată tabăra celor de alt neam l-a întâmpinat pre el în câmp, și a ascuns oștire în munți să pândească asupra lui, iar ei i-au ieșit lui înainte.

69Iar oștirea cea ascunsă s’a sculat din locurile sale, și a dat răsboiu.

70Și au fugit cei ce erau cu Ionatan toți, nici unul n’a rămas dintre ei, afară de Matatia fiul lui Avisalom și Iuda fiul lui Halfi, căpeteniile oștirii puterilor.

71Și și’a rupt Ionatan hainele sale, și a pus pământ pre capul său și s’a rugat.

72Și s’a întors asupra lor cu răsboiu, și i-a biruit pre ei și fugiră.

73Și văzând cei ce fugise dela el, s’au întors la el și i-au gonit cu el până la Cadis, unde erà tabăra lor, și au tăbărît acolo.

74Și au căzut din cei de alt neam în ziua aceea ca la vr’o trei mii de bărbați, și s’a întors Ionatan în Ierusalim.