BOR 1914 · Capitolul 12 / 16
1 Macavei 12
1Și văzând Ionatan că’i ajută vremea a ales bărbați și i-a trimis pe ei la Roma, să întărească și să înnoiască cu ei prieteșugul.
2Și la Spartani și la alte locuri a trimis cărți ca acestea.
3Și au mers la Roma, și au intrat la sfat, și au zis: Ionatan Arhiereul și neamul Evreilor ne-au trimis pre noi, ca să înnoiți cu ei prieteșugul și societatea, ca și mai ’nainte.
4Și le-a dat lor cărți pre la fiecare loc, ca să’i petreacă pre ei la pământul Iudei cu pace.
5Iar izvodul cărților care le-a scris Ionatan Spartanilor, acesta este:
6Ionatan Arhiereul și bătrânimea neamului și preoții și celalt popor al Evreilor, Spartanilor fraților bucurie.
7Încă de demult s’a trimis cărți la Onia Arhiereul dela Darie care împărățeà la voi, care adevereà că sunteți frații noștri, precum este scris izvodul.
8Și cu cinste a primit Onia pre bărbatul cel trimis, și a luat cărțile întru care se arătà societatea și prieteșugul.
9Drept aceea noi neavând lipsă de acestea, și având mângâere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10Am ispitit a trimite la voi cari să înnoiască cu voi frățiea și prieteșugul, ca să nu ne înstreinăm de către voi, că multe vremi au trecut de când ați trimis la noi.
11Noi dar neîncetat în toată vremea, și la sărbători și la celelalte cuvioase zile vă pomenim pre voi întru jertfele și rugăciunile care le facem, precum se cade, și se cuvine a ne aduce aminte de frați.
12Și ne bucurăm de mărirea voastră;
13Iar pre noi ne-au încunjurat multe necazuri și răsboae multe, că s’au sculat cu bătae asupra noastră împărații cei de primprejurul nostru.
14Ci n’am vrut să vă supărăm pre voi și pre ceilalți soți și prietini ai noștri cu aceste răsboaie.
15Pentrucă avem ajutor din cer, care ne ajută nouă, și ne-am mântuit de vrăjmașii noștri, și s’au smerit vrăjmașii noștri.
16Drept aceea am ales pre Numenie fiul lui Antioh și pre Antipatru fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prieteniea și societatea cu noi cea mai dinainte.
17Și le-am poruncit lor ca să meargă și la voi, și să se închine vouă, și să vă deà cărțile cele dela noi pentru înnoirea frăției noastre.
18Și acum bine veți face de ne veți răspunde nouă la acestea.
19Și acesta este izvodul cărților celor trimise:
20Oniaris împăratul Spartanilor, lui Onia preotului celui mare, bucurie.
21Aflatu-s’a în scrisoare pentru Spartani și pentru Evrei, că sunt frați, și că sunt din neamul lui Avraam.
22Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriind nouă pentru pacea voastră.
23Și noi răspundem cu scrisoare vouă, dobitoacele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt; poruncim drept aceea, ca să vă vestească vouă acestea.
24Și a auzit Ionatan că s’au întors boierii lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai întâiu, ca să deà răsboiu asupra lui,
25Și plecând din Ierusalim, s’a întâmpinat cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat pre ei să calce în țara lui.
26Și a trimis iscoade la tabăra lor, și s’au întors și i-au spus lui, că așà au așezat, ca să vie preste ei noaptea.
27Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor ce erau cu el să privigheze, și să fie întrarmați și gata de bătaie toată noaptea, și a pus streji împrejurul taberii.
28Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei ce erau cu el s’au gătit de bătaie, și s’au temut și s’au speriat cu inima sa, și au aprins focuri în tabăra sa.
29Și Ionatan și cei ce erau cu el, n’au știut până dimineața că vedeau focurile arzând.
30Și a gonit Ionatan dinapoia lor, și nu i-a prins pre ei, pentrucă au fost trecut rîul Elevterului.
31Și s’a abătut Ionatan la Arapii, cari se chiamă Zavedii, și i-a bătut pre ei și a luat prăzile lor.
32Și purcezând a venit la Damasc, și a umblat în toată țara.
33Iar Simon ieșind, a umblat până la Ascalon și la cetățile cele de aproape, și s’a abătut la Iopi și o a luat mai ’nainte pre ea.
34Că a fost auzit că ei vreau să deà cetatea la ai lui Dimitrie, și a pus acolo pază, ca să o păzească.
35Și s’a întors Ionatan și a adunat pre bătrânii poporului, și s’a sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iudeea.
36Și să înalțe zidurile Ierusalimului, și să înalțe zid mare între întărituri și între cetate, ca să o desparță pre ea de către cetate, ca să fie despărțită, ca nici să cumpere, nici să vânză.
37Și s’au adunat ca să zidească cetatea, și a căzut zidul pârîului celui de către Apiliot, și au dres cele ce se chiamă Hafenatà.
38Și Simon a zidit Adida în Sefila, și i-a pus porți și încuietori.
39Și a cercat Trifon să împărățească el preste Asia și să’și pună stemă, și să’și pună mâna preste împăratul Antioh.
40Ci se temeà, ca nu cumvà să nu’l lase Ionatan, și ca nu cumvà să deà răsboiu asupra lui, și căutà ca să prinză pre Ionatan și să’l piarză pre el, și sculându-se a venit în Vetsan.
41Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Vetsan cu patruzeci de mii de bărbați aleși de răsboiu.
42Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s’a temut a’și tinde mâinile asupra lui.
43Și l-a primit pre el cu mărire, și l-a împrietenit pre el cu toți prietinii săi, și i-a dat lui daruri, și a poruncit puterilor sale să asculte de el, ca și de sine.
44Și a zis lui Ionatan: pentruce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi răsboiu?
45Și acum trimite’i pre ei la casele lor, și’ți alege ție puțini bărbați, cari să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida, și o voiu dà pre ea ție și celelalte cetăți și oștiri, și pre toți cei ce sunt preste trebi, și întorcându-mă mă voiu duce înapoi, că pentru aceasta am venit.
46Iar Ionatan crezând lui, a făcut cum i-a zis, că a trimis oștirile să meargă în pământul Iudei.
47Și a lăsat cu sine trei mii de bărbați, dintre cari două mii i-a lăsat în Galileea, iar o mie a mers cu el.
48Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile, și l-au prins pre el, și pre toți cei ce venise cu el i-au omorît cu sabia.
49Și a trimis Trifon oștiri și călărime la Galileea și la câmpul cel mare, ca să piarză pre toți cei dela Ionatan.
50Și au înțeles că Ionatan este prins, și cum că au pierit cei ce erau cu el, și se îndemnară pre sine și mergeau înapoindu-se gata de răsboiu.
51Și văzând cei ce îi goniau pre ei, că ei pentru sufletul lor se vor bate, s’au întors.
52Și au venit toți cu pace în pământul Iudei, și au plâns pre Ionatan și pre cei ce erau cu el, și s’au temut foarte, și a jelit tot Israilul jale mare.
53Și au cercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să’i piarză pre ei.
54Că ziceau: n’au căpetenie și ajutor, acum dar să’i batem pre ei, și să pierdem din oameni pomenirea lor.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org