1 Macavei 15

1Și a trimis Antioh feciorul împăratului Dimitrie cărți dela ostroavele mării la Simon preotul și stăpânitorul Evreilor și la tot neamul.

2Și erau scrise într’acest chip: împăratul Antioh lui Simon preotului celui mare și stăpânitorului neamului, și neamului evreesc: bucurie.

3De vreme ce oameni pierzători au biruit împărăția părinților noștri.

4Și voiu să mă apuc de împărăție să o așez, precum erà mai ’nainte, și am adunat oștire multă, și am făcut corăbii de răsboiu, și’mi este voia să ies în țară, ca să pedepsesc pre cei ce au stricat țara noastră, și pre cei ce au pustiit cetăți multe întru împărăția mea.

5Acum dar întăresc ție toate scutirile care ți le-au dat ție împărații cei mai ’nainte de mine, și orice alte daruri ți-au îngăduit ție.

6Și’ți îngăduesc să faci bani supt numele tău în țara ta.

7Și Ierusalimul și sfintele să fie slobode, și toate armele câte ai făcut și cetățile care le-ai zidit și le stăpânești, să rămâe ție.

8Și toată datoria împărătească și ori câte erau să fie împărătești, de acum și în tot veacul se lasă ție.

9Și după ce vom așezà împărăția noastră, te vom mărì pre tine și neamul tău și Biserica cu slavă mare, în cât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul.

10În anul o sută șaptezeci și patru a ieșit Antioh la pământul părinților săi și s’au adunat la el toate oștirile, în cât puțini au rămas cu Trifon.

11Și l-a gonit pre el Antioh împăratul, iar el a venit fugind în Dora cea de lângă mare.

12Că a văzut că s’au adunat preste el răutățile, și l-au lăsat pre el oștirile.

13Și a tăbărît Antioh asupra Dorei, și cu el o sută și douăzeci de mii de bărbați răsboinici, și opt mii de călăreți.

14Și a încunjurat cetatea, și corăbiile loveau și dà strânsoare cetăței și despre uscat și despre mare și pre nimeni n’a lăsat nici să iasă nici să intre.

15Și a venit Numenie și cei ce erau cu el dela Roma având cărți la împărați și la țări, întru care acestea erau scrise:

16Luchie Ipatul Romanilor lui Ptolomeu împăratului, bucurie.

17Solii Evreilor au venit la noi prietinii și soții noștri, ca să înnoiască prieteșugul și societatea cea din început, trimiși de Simon Arhiereul și de poporul Evreilor,

18Și a adus pavăză de aur de o mie de mnas.

19Plăcutu-ne-au drept aceea să scrim împăraților și țărilor, ca să nu le facă lor rău, și să nu’i bată pre ei și cetățile lor și țara lor, și ca să nu deà ajutor celor ce se răsboiesc asupra lor.

20Și ni s’a părut nouă a luà pavăza dela ei.

21Deci de vor fì fugit niscarevà oameni făcători de rele din țara lor la voi, să’i dați pre ei lui Simon Arhiereului, ca să’i pedepsească pre ei după legea lor.

22Și ca acestea a scris lui Dimitrie împăratul și lui Attal și lui Arat;

23Și lui Arsac și la toate țările și lui Sampsac și la Spartani, și la Dilo și la Midon și la Sichiona și la Caria și la Samo și la Pamfilia și la Lichia și la Alicarnason și la Rodos și la Vasilida și la Coo și la Sidi și la Gortina și la Cnidon și la Chipru și la Chirini.

24Și izvodul lor l-a scris lui Simon Arhiereului.

25Iar Antioh împăratul a tăbărît asupra Dorei a doua zi, apropiind pururea mâinile la ea și făcând mahine, a închis Antioh pre Trifon, în cât nici a intrà, nici a ieșì nu puteà.

26Și i-a trimis Simon lui două mii de bărbați aleși să’i ajute și argint și aur și vase prețioase.

27Și n’a vrut să le primească, ci a stricat toate câte a tocmit cu el mai ’nainte și s’a înstreinat de către el.

28Și a trimis la el pre Atinovie unul din prietinii săi, ca să grăiască cu el, zicând: voi țineți Iopa și Gazara și castelul cel din Ierusalim, cetățile împărăției mele.

29Hotarele lor le-ați pustiit și ați făcut rană mare pre pământ, stăpânind locuri multe întru împărăția mea.

30Acum dar dați cetățile care le-ați luat, și birurile locurilor care le-ați stăpânit din hotarele cele afară din hotarele Iudeei.

31Iar de nu, dați pentru ele cinci sute de talanți de argint, și pentru stricăciunea care ați făcut și pentru birurile cetăților, alți cinci sute de talanți; iar de nu, vom venì și vom dà răsboiu asupra voastră.

32Și a venit Atinovie prietinul împăratului la Ierusalim și a văzut mărirea lui Simon, și păhărnicie de aur cu vase de aur și de argint și gătire multă, în cât se minunà, și i-a spus lui cuvintele împăratului.

33Și răspunzând Simon, i-a zis lui: nici pământ strein n’am luat, nici ținem cevà strein, ci moștenirea părinților noștri, care vrăjmașii noștri fără judecată cu orice prilej o au apucat.

34Iar noi având prilej, ne ținem de moștenirea părinților noștri.

35Iar de Iopi și de Gazara, care le ceri, acestea făceau în popor rană mare, și în țara noastră, pentru acestea vom dà o sută de talanți; și Atinovie nu i-a răspuns lui nici un cuvânt.

36Și întorcându-se cu mânie la împăratul, i-a spus lui cuvintele acestea și mărirea lui Simon, și toate câte a văzut, și s’a mâniat împăratul cu iuțime mare.

37Iar Trifon intrând în corabie, a fugit la Orftosiada.

38Și a pus împăratul pre Chendeveu povățuitor la marginea mării, și i-a dat lui oștire pedestrași și călăreți.

39Și i-a poruncit lui să tăbărască în preajma feții Iudeii, și să zidească Chedronul, și să întărească porțile, și să deà răsboiu asupra poporului. Iar împăratul goneà pre Trifon.

40Și a venit Chendeveu la Iamnia, și a început a asuprì pre popor, și a intrà în Iudeia, și a robì pre popor, și a ucide, și a zidit Chedronul.

41Și a rânduit acolo călăreți și puteri, ca apucând mai înainte să închiză căile Iudeii, în ce chip i-a poruncit lui împăratul.