3 Împărați 8

1Și a fost dacă a săvârșit Solomon a zidì casa Domnului și casa sa, după douăzeci de ani, atunci a adunat împăratul Solomon pre toți bătrânii lui Israil în Sion, ca să aducă sicriul legii Domnului din cetatea lui David, din Sion.

2În luna lui Atanin la sărbătoarea care este în luna a șaptea.

3Și au venit toți bătrânii lui Israil.

4Și au ridicat preoții sicriul și cortul mărturiei și vasele cele sfinte, care erau în cortul mărturiei.

5Iar împăratul și tot Israilul mergeau înaintea sicriului jertfind oi și boi fără de număr.

6Și au băgat preoții sicriul legii Domnului la locul lui în altarul casei în Sfânta Sfintelor supt aripile Heruvimilor.

7Că Heruvimii erau cu aripile întinse preste locul sicriului, și acopereau Heruvimii pe deasupra sicriul și sfintele lui.

8Și întreceau cele sfințite că se vedeau capetele celor sfințite din sfânta înaintea altarului; iar deafară nu se vedeau, și a fost acolo până în ziua aceasta.

9Nu erà în sicriu, fară numai cele două table de piatră, tablele legii, care le-a pus acolo Moisì în Horiv, când au făcut legătură Domnul cu fiii lui Israil, când ieșau ei din pământul Eghipetului.

10Și a fost dacă au ieșit preoții din sfânta, nor a umplut casa Domnului.

11Și nu puteau preoții să steà să slujească de fața norului, că umpluse slava Domnului casa Domnului.

12Atunci a zis Solomon: Domnul au zis că lăcuește în nor.

13Și eu am zidit casă numelui tău sfântă ție, și gata ca să șezi și să lăcuești tu în ea în veci.

14Și a întors împăratul fața sa, și bine a cuvântat împăratul pre tot Israilul, și toată adunarea lui Israil sta.

15Și el a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil astăzi, cel ce au grăit cu gura sa lui David tatăl meu, și cu mâinile sale au plinit, zicând:

16Din ziua în care am scos pre poporul meu Israil din Eghipet, n’am ales cetate nici într’o seminție de a lui Israil, ca să zidească casă, în care să fie numele meu acolo; ci am ales Ierusalimul ca să fie numele meu acolo, și am ales pre David, ca să fie povățuitor preste poporul meu Israil.

17Și a fost în inimă lui David tatălui meu să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

18Și au zis Domnul către David tatăl meu: pentru că ai pus în inima ta, ca să zidești casă numelui meu, bine ai făcut, că ai socotit cu inima ta aceasta.

19Însă tu nu vei zidì casa, ci fiul tău care va ieșì din coapsele tale, acesta va zidì casă numelui meu.

20Și au împlinit Domnul cuvântul său, carele l-au grăit, și m’am sculat eu în locul lui David tatălui meu, și am șezut pre scaunul lui Israil, după cum au grăit Domnul, și am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

21Și am așezat acolo loc sicriului, în care este legătura Domnului, care o au făcut Domnul cu părinții noștri, când i-au scos pre ei din pământul Eghipetului.

22Și a stătut Solomon înaintea jertfelnicului Domnului împreajma a toată adunarea lui Israil, și ș’a tins mâinile sale la cer, și a zis:

23Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este Dumnezeu precum tu în cer sus și pre pământ jos, cel ce păzești legătură și milă robului tău celui ce umblă înaintea ta cu toată inima sa.

24Cel ce ai păzit robului tău lui David tatălui meu, și ai grăit cu gura ta, și cu mâinile tale ai săvârșit, precum este astăzi.

25Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Păzește robului tău lui David tatăl meu, cele ce ai grăit lui zicând: nu va lipsì înaintea mea om, care să șază pre scaunul lui Israil, numai de vor păzì fiii tăi căile sale ca să umble înaintea mea, în ce chip ai umblat tu înaintea mea.

26Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Să se adevereze cuvântul tău lui David tatăl meu.

27Că de acum în adevăr va lăcuì Dumnezeu cu oamenii pre pământ? De vreme ce cerul și cerul cerurilor nu sunt destul ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit numelui tău?

28Deci caută spre rugăciunea mea și spre cererea mea Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să auzi cererea și rugăciunea, cu care se roagă robul tău înaintea ta către tine astăzi.

29Să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea, spre locul de care ai zis: fi-va numele meu acolo, ca să auzi rugăciunea, cu care se roagă robul tău în locul acesta ziua și noaptea.

30Și să asculți cererea robului tău și a poporului tău Israil ori câte vor cere în locul acesta, și tu să auzi în locul lăcuinței tale în cer, și să faci și milostiv să fii.

31Ori câte va greșì fiecare aproapelui său, și va luà preste sine blestem, cu care s’a blestemat pre sine, de va venì și se va mărturisì înaintea jertfelnicului tău în casa aceasta.

32Tu să-l asculți din cer, și să faci și să judeci pre poporul tău Israil, și să răsplătești celui ce face fărădelege; să-i dai calea lui preste capul lui, și să îndreptezi pre cel drept, să-i dai lui după dreptatea lui.

33Când va cădeà poporul tău Israil înaintea vrăjmașilor, pentrucă au păcătuit înaintea ta, de se vor întoarce și se vor mărturisì numelui tău și se vor rugà și vor cere iertăciune în casa aceasta,

34Tu să-i auzi pre ei din cer, și milostiv să fii spre păcatele poporului tău Israil, și să-i întorci pre ei la pământul, care l-ai dat părinților lor.

35Când se va închide cerul, și nu va plouà, pentru că au păcătuit înaintea ta, de se vor rugà spre locul acesta și se vor mărturisì numelui tău și se vor întoarce dela păcatele sale, când vei smerì pre dânșii,

36Să-i asculți din cer, și milostiv să fii păcatelor robului tău, și poporului tău Israil, și să le arăți lor calea cea bună, pre care să umble, și să dai ploaie pre pământul tău, care l-ai dat moștenire poporului tău.

37Când va fi foamete sau moarte sau arsură sau omidă sau pălitură, și când îl va necăjì pre el vrăjmașul lui în vre-o cetate de ale lui, toată întâmplarea, toată durerea,

38Toată rugăciunea și toată cererea care va face fie ce om cum va cunoaște fie care rana inimii lui, și va tinde mâinile sale spre casa aceasta,

39Tu să-i asculți din cer, din lăcașul tău cel sfânt, și milostiv să fii, și să faci, și să dai omului după toate căile lui, precum vei cunoaște inima lui, că tu singur știi inima tuturor fiilor oamenilor.

40Ca să se teamă de tine în toate zilele, în care trăesc pre pământul ce l-ai dat părinților noștri.

41Și celui strein care nu este din poporul tău acesta Israil, ci va venì din pământ de departe pentru numele tău,

42Că vor auzì numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt, și vor venì și se vor rugà la locul acesta,

43Tu să-l asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt, și să faci după toate câte te va rugà cel strein, ca să cunoască toate popoarele pământului tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israil, și să cunoască, cum că numele tău s’a chemat preste casa aceasta, care am zidit.

44Când va ieșì poporul tău la răsboiu asupra vrăjmașilor săi în calea, pre care vei trimite pre ei, și se vor rugà întru numele Domnului spre cetatea aceasta, care o ai ales, și spre casa care o am zidit numelui tău,

45Tu să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor, și să-i îndreptezi pre ei.

46Când vor greșì ție, că nu este om care să nu greșască, și vei bate pre ei, și-i vei da pre ei înaintea vrăjmașilor, și-i vor robì pre ei cei ce robesc, în pământ departe sau aproape,

47De se vor pocăì cu inima sa în pământul în care s’au dus robi, și se vor întoarce și se vor rugà ție în pământul robiei lor zicând: greșit-am, nelegiuit-am, strâmbătate am făcut,

48Și se vor întoarce la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în pământul vrăjmașilor lor, unde i-ai mutat pre ei, și se vor rugà către tine spre pământul lor, care l-ai dat părinților lor, și spre cetatea care o ai ales și spre casa care o am zidit numelui tău,

49Să asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt rugăciunea lor și cererea lor, și să faci dreptatea lor,

50Și milostiv să fii nedreptăților lor, care au greșit ție, și tuturor strâmbătăților lor cu care ți-au greșit, și să-i faci pre ei să afle îndurare înaintea celor ce i-au robit pre ei, și să le fie milă de ei.

51Că poporul tău și moștenirea ta sunt, pre cari i-ai scos din pământul Eghipetului din cuptorul cel de fier.

52Să fie ochii tăi și urechile tale deschise spre rugăciunea robului tău și spre rugăciunea poporului tău Israil, ca să-i asculți pre ei întru toate care se vor rugà ție.

53Că tu i-ai ales pre ei moștenire ție din toate neamurile pământului, precum ai grăit prin mâna robului tău Moisì, când ai scos tu pre părinții noștri din pământul Eghipetului, Doamne! Doamne!

54Așà s’a rugat Solomon pentru casă, după ce a sfârșit a o zidì pre ea, soarele l-a arătat în cer, Domnul au zis cel ce lăcuește în nor: zidește casă mie, casă cuvioasă ție, ca să lăcuești întru înnoire, au nu aceasta este scrisă în cartea cântării?

55Și a fost după ce a sfârșit Solomon a se rugà către Domnul toată rugăciunea și toată cererea aceasta, s’a sculat dela fața jertfelnicului Domnului unde erà îngenunchiat pre genunchii săi, și mâinile sale întinse spre cer,

56Și a stătut, și a binecuvântat pre toată adunarea lui Israil cu glas mare, zicând:

57Bine este cuvântat Domnul astăzi, cel ce au dat odihnă poporului său Israil după toate câte au grăit, n’a rămas neplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele bune, care au grăit prin mâna lui Moisì robul său.

58Fie Domnul Dumnezeul nostru cu noi, precum au fost cu părinții noștri, să nu ne lase pre noi, nici să se întoarcă de către noi.

59Ci să plece inimile noastre către sine, ca să umblăm întru toate căile lui și să păzim toate învățăturile lui și poruncile lui și îndreptările lui, care au poruncit părinților noștri.

60Și cuvintele acestea, cu care m’am rugat înaintea Domnului Dumnezeului nostru astăzi, să fie primite la Domnul Dumnezeul nostru ziua și noaptea, ca să facă dreptate robului tău, și dreptate poporului tău Israil fiecăruia în vremea lui.

61Ca să cunoască toate popoarele pământului, că Domnul Dumnezeu acesta este Dumnezeu, și nu este altul.

62Și să fie inimile noastre deplin către Domnul Dumnezeul nostru, și curat să umblăm întru rânduelele lui, și să păzim poruncile lui ca în ziua aceasta.

63Și împăratul și toți fiii lui Israil au adus jertfe înaintea Domnului.

64Și a junghieat împăratul Solomon jertfele cele de pace, care s’au adus Domnului douăzeci și două de mii de boi și o sută și douăzeci de mii de oi, și a sfințit casa Domnului împăratul și toți fiii lui Israil.

65În ziua aceea sfințit-a împăratul mijlocul pridvorului, care erà în fața casei Domnului, pentru că a adus acolo ardere de tot și jertfele și grăsimele cele de pace, că jertfelnicul cel de aramă dinaintea Domnului erà mic, de nu puteà cuprinde arderea de tot și darul și jertfele cele de pace.

66Și a făcut Solomon praznic în ziua aceea, și tot Israilul cu el adunare mare dela intrarea Imatului până la rîul Eghipetului înaintea Domnului Dumnezeului nostru șapte zile, și alte șapte zile, patrusprezece zile.

67Și în ziua a opta a slobozit poporul, și a binecuvântat pre împăratul, și s’au dus fiecare la lăcașurile sale veseli și cu inimă bună pentru bunătățile, care au făcut Domnul lui David robului său și lui Israil poporului său.