3 Împărați 19

1Și a spus Ahaav Iezavelei femeii sale, toate câte a făcut Ilie, și cum a ucis pre proroci cu sabiea.

2Și a trimis Iezavel la Ilie, și a zis: tu ești Ilie și eu Iezavel, așà să-mi facă mie dumnezeii și așà să-mi adaoge, că mâine într’acest ceas voiu pune sufletul tău, ca sufletul unuia dintr’aceia.

3Și s’a temut Ilie, și sculându-se s’a dus unde îl trăgeà inima, și a venit în Virsavee în pământul Iudei, și ș’a lăsat sluga sa acolo.

4Și el a mers în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut supt un ienuper, și a cerut moarte sufletului său, și a zis: destul este mie acum Doamne! Ia sufletul meu dela mine, că nu sunt eu mai bun decât părinții mei.

5Și s’a culcat și a adormit acolo supt copac, și iată un înger s’a atins de dânsul, și i-a zis lui: scoală-te, mănâncă și beà.

6Și a căutat Ilie, și iată lângă căpătâiul lui o azimă de orz și un urcior cu apă.

7Și s’a sculat, și a mâncat și a băut, și iarăși a adormit, și s’a întors îngerul Domnului a doua oară, și s’a atins de dânsul, și i-a zis lui: scoală de mănâncă și beà că lungă îți este ție calea.

8Și s’a sculat, și a mâncat și a băut, și a mers întru puterea mâncărei aceea patruzeci de zile și patruzeci de nopți, până la muntele Horiv.

9Și a intrat acolo într’o peșteră, și a lăcuit într’însa, și iată cuvântul Domnului către dânsul, și i-a zis: ce faci aici Ilie?

10Și a zis Ilie: râvnind am râvnit Domnului atotțiitorul, căci te-au părăsit pre tine fiii lui Israil, și jertfelnicile tale le-au surpat, și pre Prorocii tăi i-au ucis cu sabie, și am rămas eu singur, și caută sufletul meu să-l ia.

11Și a zis: să ieși mâine, și să stai înaintea Domnului în munte, și iată va trece Domnul, și vânt mare și tare, care va risipì munții și va sfărămà pietrile înaintea Domnului în munte, nu în vânt este Domnul; și după vânt cutremur, nu în cutremur este Domnul.

12Și după cutremur foc, și nu va fi în foc Domnul; și după foc glas de vânt subțire, și acolo este Domnul.

13Și a fost dacă a auzit Ilie ș’a acoperit fața cu cojocul său, și a ieșit și a stătut lângă peșteră, și iată s’a făcut către dânsul glas, și i-a zis: ce faci aici Ilie?

14Și a zis Ilie: răvnind am râvnit pentru Domnul atotțiitorul, că au părăsit legea ta fiii lui Israil, și altarele tale le-au surpat, și pre Prorocii tăi i-au ucis cu sabie, și am rămas eu singur, și caută sufletul meu ca să-l ia pre el.

15Și au zis Domnul către dânsul: mergi și te întoarce pre calea ta, și să te duci spre pustia Damascului, și să ungi pre Azail împărat Asiriei.

16Și pre Iu feciorul lui Namesi, îl vei unge împărat preste Israil, și pre Eliseiu feciorul lui Safat îl vei unge proroc în locul tău.

17Și va fi, pre cel ce va scăpà de sabiea lui Azail îl va omorî Iu, și pre cel ce va scăpà de sabiea lui Iu îl va omorî Eliseiu.

18Și voiu lăsà în Israil șapte mii de bărbați, cari nu ș’au plecat genunchiul lui Vaal, și a căror gură nu l-a cinstit.

19Și s’a dus de acolo, și a aflat pre Eliseiu feciorul lui Safat, și el arà cu boii, și douăsprezece perechi erau înaintea lui, și el erà între cele douăsprezece, și a mers Ilie la el, și a aruncat cojocul său preste el.

20Și a lăsat Eliseiu boii, și a alergat după Ilie, și a zis: lasă-mă să sărut pre tatăl meu și pre mama mea, și voiu venì după tine, și i-a zis lui: du-te, și să te întoarci apoi, că am a face cu tine.

21Și s’a dus dela el, și a luat o pereche de boi și i-a jertfit, și carnea lor o a fript cu uneltele boilor, și a dat poporului și a mâncat, și s’a sculat și a mers după Ilie și slujà lui.