3 Împărați 20

1Și feciorul lui Ader împăratul Siriei a adunat toată oastea sa, și s’a suit, și a înconjurat Samariea, și treizeci și doi de împărați cu dânsul și toată călărimea, și care se suiră și înconjurară Samaria, și deteră răsboiu asupra ei.

2Și a trimis soli la Ahaav împăratul lui Israil în cetate,

3Și au grăit lui: acestea zice fiul lui Ader: argintul tău și aurul tău, al meu este, și femeile tale și fiii tăi cei prea buni, ai mei sunt.

4Și a răspuns împăratul lui Israil, și a zis: precum ai grăit doamne al meu împărate, al tău sunt eu și toate ale mele.

5Și s’au întors solii, și au zis: acestea zice fiul lui Ader, eu am trimis la tine, grăind: argintul tău și aurul tău și femeile tale și fiii tăi să le dai mie.

6Că mâine într’acest ceas voiu trimite slugile mele la tine, și voiu cercà casa ta și casele slugilor tale, și tot ce vor poftì ochii lor, ori preste ce vor pune mâinile lor, vor luà.

7Și a chemat împăratul lui Israil pre toți bătrânii pământului, și a zis: cunoașteți și vedeți, că răutate caută acesta, că a trimis la mine pentru femeile mele și pentru fiii mei și pentru fetele mele; argintul meu și aurul meu n’ași opri de către dânsul.

8Și au zis lui bătrânii și tot poporul: să nu-l asculți și să nu voești a-i da.

9Și a zis solilor fiului lui Ader: ziceți domnului vostru: toate câte ai trimis către robul tău dintâiu voiu face, iar cuvântul acesta nu voiu puteà să-l fac; și întorcându-se solii i-au spus lui cuvântul.

10Și iar a trimis la el fiul lui Ader, zicând: așà să-mi facă mie dumnezeii și așà să-mi adaoge, de va ajunge țărâna Samariei să umple mâinile a tot poporul pedestrașilor mei.

11Și a răspuns împăratul lui Israil, și a zis: destul este, să nu se fălească cel gârbov ca cel drept.

12Și când a primit el răspunsul acesta, el și toți împărații carii erau cu el în corturi beau, și a zis slugilor sale: faceți șanț, și au făcut șanț împrejurul cetății.

13Și iată un proroc a venit la Ahaav împăratul lui Israil, și a zis: acestea zice Domnul: vezi toată mulțimea aceasta mare? Iată eu o voiu da pre ea astăzi în mâna ta, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

14Și a zis Ahaav: prin cine? Și a zis: acestea zice Domnul prin slugile boierilor țărilor, și a zis Ahaav: cine va începe răsboiul? Și a spus: tu.

15Și a numărat Ahaav slugile boierilor țărilor, și a fost trei sute treizeci și două, și după aceasta a numărat poporul, toată oastea șasezeci și șapte de mii.

16Și a ieșit la amiazăzi, și feciorul lui Ader se îmbătase în Sochot el și împărații cei treizeci și doi, carii erau întru ajutor lui.

17Și au ieșit slugile boierilor țărilor dintâiu, și a trimis fiul lui Ader, și a spus împăratului Siriei, zicând: bărbați au ieșit din Samariea.

18Și le-a zis lor: de ies spre pace prindeți-i pre ei vii, și de ies spre răsboiu, vii prindeți-i pre ei.

19Și au ieșit din cetate slugile boierilor țărilor, și oastea după ei.

20Și a ucis fiecare pre cel ce veneà împrotiva sa, și iar a ucis fiecare pre cel dimprotiva sa, și fugeau Sirii, și i-au gonit pre ei Israil, și fiul lui Ader a scăpat pre calul unui călăraș.

21Și a ieșit împăratul lui Israil, și a luat toți caii și carele, și a făcut pradă mare în Siriea.

22Și a venit prorocul la împăratul lui Israil, și a zis: întărește-te și cunoaște și vezi ce vei face; căci după un an fiul lui Ader împăratul Siriei, iar se va sculà asupra ta.

23Și slugile împăratului Siriei au zis către el: dumnezeii munților, Dumnezeul lui Israil, și nu dumnezeul văilor, pentru aceea a fost mai puternic decât noi; iar de vom începe noi răsboiul pre șes, cu adevărat vom fi noi mai puternici decât dânșii.

24Și fă așà: să înlături pre fiecare împărat din locul său, și pune în locul lor domni.

25Și-ți ia oaste în locul oastei ce a căzut dela tine, și călărime în locul călărimei și care în locul carelor, și vom da răsboiu asupra lor la șes, și vom fi mai tari decât ei, și a ascultat cuvântul, și a făcut așà.

26Și după un an a numărat fiul lui Ader Siriea, și s’a suit în Afeca la răsboiu asupra lui Israil.

27Și fiii lui Israil s’au numărat, și au mers întru întâmpinarea lor, și a tăbărît Israil împreajma lor ca două turme de capre, iar Sirienii au umplut pământul.

28Și a venit omul lui Dumnezeu, și a zis împăratului lui Israil: acestea zice Domnul: pentrucă a zis Siriea Dumnezeul munților este Domnul Dumnezeul lui Israil, iar nu Dumnezeul văilor, da-voiu oastea cea mare aceasta în mâna ta și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

29Și au tăbărît aceștiea împrotiva acelora șapte zile, și a fost în ziua a șaptea s’a apropieat răsboiul, și a bătut Israil pre Sirieni o sută douăzeci de mii de pedeștri într’o zi.

30Și au fugit cei ce au rămas în cetatea Afeca, și a căzut zidul preste douăzeci și șapte de mii de oameni din cei ce rămăsese; iar fiul lui Ader a fugit, și a intrat în casa cea de dormit în cămară.

31Și au zis către el slugile lui: iată știm că împărații casei lui Israil împărați milostivi sunt, să punem dar sacii noștri pre mijloacele noastre și funii preste capetele noastre, și să ieșim la împăratul lui Israil, că doar va lăsà vii sufletele noastre.

32Și s’au încins cu saci preste mijloacele lor, și au pus funii preste capetele lor, și a zis împăratului lui Israil: robul tău fiul lui Ader zice: lasă-mă cu vieață, și a răspuns: de trăește încă, fratele meu este.

33Și oamenii o mărturisiră și adeveriră, și au înțeles cuvântul din rostul lui, și au zis: fratele tău este feciorul lui Ader, și a zis: duceți-vă și-l aduceți, și a venit la el feciorul lui Ader, și l-a suit pre el la dânsul în car, și a zis către el:

34Cetățile care le-a luat tatăl meu dela tatăl tău, le voiu da ție înapoi, și ieșiri voiu pune ție în Damasc, în ce chip a pus tatăl meu în Samariea, și eu cu legătură te voiu slobozì, și a făcut cu el legătură, și l-a slobozit.

35Iar un om din fiii prorocilor a zis către aproapele său cu cuvântul Domnului: lovește-mă, și n’a vrut omul să-l lovească.

36Și a zis către el: pentruce n’al ascultat de cuvântul Domnului, iată tu te duci dela mine, și te va lovì pre tine un leu, și s’a dus dela dânsul, și l-a aflat pre el un leu, și l-a ucis pre dânsul.

37Și a aflat pre alt om, și i-a zis lui: lovește-mă, și l-a lovit pre el omul, și lovindu-l l-a rănit.

38Și a mers prorocul și a stătut înaintea împăratului lui Israil în cale, și ș’a legat cu o curea ochii săi.

39Și a fost când mergeà împăratul pre aproape, el a strigat către împăratul, și a zis: robul tău a ieșit la oastea răsboiului, și iată un om a adus la mine pre alt om, și a zis către mine: păzește pre omul acesta, iar de va fugì cumvà, sufletul tău va fi pentru sufletul lui, sau un talant de argint vei plătì.

40Și când a căutat robul tău încoace și încolea, acela nu erà, și a zis către el împăratul lui Israil: singur ți-ai dat hotărîrea.

41Și îndată a luat cureaoa dela ochii lui, și l-a cunoscut pre el împăratul lui Israil, că din proroci este el.

42Și a zis către el: acestea zice Domnul: pentrucă ai slobozit din mâna ta pre om vrednic de moarte, va fi sufletul tău pentru sufletul lui, și poporul tău pentru poporul lui.

43Și s’a dus împăratul lui Israil mâhnit și trist, și a venit în Samariea.