Rugăciunea lui Solomon la sfințirea templului

22Și a stătut Solomon înaintea jertfelnicului Domnului împreajma a toată adunarea lui Israil, și ș’a tins mâinile sale la cer, și a zis:

23Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este Dumnezeu precum tu în cer sus și pre pământ jos, cel ce păzești legătură și milă robului tău celui ce umblă înaintea ta cu toată inima sa.

24Cel ce ai păzit robului tău lui David tatălui meu, și ai grăit cu gura ta, și cu mâinile tale ai săvârșit, precum este astăzi.

25Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Păzește robului tău lui David tatăl meu, cele ce ai grăit lui zicând: nu va lipsì înaintea mea om, care să șază pre scaunul lui Israil, numai de vor păzì fiii tăi căile sale ca să umble înaintea mea, în ce chip ai umblat tu înaintea mea.

26Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Să se adevereze cuvântul tău lui David tatăl meu.

27Că de acum în adevăr va lăcuì Dumnezeu cu oamenii pre pământ? De vreme ce cerul și cerul cerurilor nu sunt destul ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit numelui tău?

28Deci caută spre rugăciunea mea și spre cererea mea Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să auzi cererea și rugăciunea, cu care se roagă robul tău înaintea ta către tine astăzi.

29Să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea, spre locul de care ai zis: fi-va numele meu acolo, ca să auzi rugăciunea, cu care se roagă robul tău în locul acesta ziua și noaptea.

30Și să asculți cererea robului tău și a poporului tău Israil ori câte vor cere în locul acesta, și tu să auzi în locul lăcuinței tale în cer, și să faci și milostiv să fii.

31Ori câte va greșì fiecare aproapelui său, și va luà preste sine blestem, cu care s’a blestemat pre sine, de va venì și se va mărturisì înaintea jertfelnicului tău în casa aceasta.

32Tu să-l asculți din cer, și să faci și să judeci pre poporul tău Israil, și să răsplătești celui ce face fărădelege; să-i dai calea lui preste capul lui, și să îndreptezi pre cel drept, să-i dai lui după dreptatea lui.

33Când va cădeà poporul tău Israil înaintea vrăjmașilor, pentrucă au păcătuit înaintea ta, de se vor întoarce și se vor mărturisì numelui tău și se vor rugà și vor cere iertăciune în casa aceasta,

34Tu să-i auzi pre ei din cer, și milostiv să fii spre păcatele poporului tău Israil, și să-i întorci pre ei la pământul, care l-ai dat părinților lor.

35Când se va închide cerul, și nu va plouà, pentru că au păcătuit înaintea ta, de se vor rugà spre locul acesta și se vor mărturisì numelui tău și se vor întoarce dela păcatele sale, când vei smerì pre dânșii,

36Să-i asculți din cer, și milostiv să fii păcatelor robului tău, și poporului tău Israil, și să le arăți lor calea cea bună, pre care să umble, și să dai ploaie pre pământul tău, care l-ai dat moștenire poporului tău.

37Când va fi foamete sau moarte sau arsură sau omidă sau pălitură, și când îl va necăjì pre el vrăjmașul lui în vre-o cetate de ale lui, toată întâmplarea, toată durerea,

38Toată rugăciunea și toată cererea care va face fie ce om cum va cunoaște fie care rana inimii lui, și va tinde mâinile sale spre casa aceasta,

39Tu să-i asculți din cer, din lăcașul tău cel sfânt, și milostiv să fii, și să faci, și să dai omului după toate căile lui, precum vei cunoaște inima lui, că tu singur știi inima tuturor fiilor oamenilor.

40Ca să se teamă de tine în toate zilele, în care trăesc pre pământul ce l-ai dat părinților noștri.

41Și celui strein care nu este din poporul tău acesta Israil, ci va venì din pământ de departe pentru numele tău,

42Că vor auzì numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt, și vor venì și se vor rugà la locul acesta,

43Tu să-l asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt, și să faci după toate câte te va rugà cel strein, ca să cunoască toate popoarele pământului tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israil, și să cunoască, cum că numele tău s’a chemat preste casa aceasta, care am zidit.

44Când va ieșì poporul tău la răsboiu asupra vrăjmașilor săi în calea, pre care vei trimite pre ei, și se vor rugà întru numele Domnului spre cetatea aceasta, care o ai ales, și spre casa care o am zidit numelui tău,

45Tu să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor, și să-i îndreptezi pre ei.

46Când vor greșì ție, că nu este om care să nu greșască, și vei bate pre ei, și-i vei da pre ei înaintea vrăjmașilor, și-i vor robì pre ei cei ce robesc, în pământ departe sau aproape,

47De se vor pocăì cu inima sa în pământul în care s’au dus robi, și se vor întoarce și se vor rugà ție în pământul robiei lor zicând: greșit-am, nelegiuit-am, strâmbătate am făcut,

48Și se vor întoarce la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în pământul vrăjmașilor lor, unde i-ai mutat pre ei, și se vor rugà către tine spre pământul lor, care l-ai dat părinților lor, și spre cetatea care o ai ales și spre casa care o am zidit numelui tău,

49Să asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt rugăciunea lor și cererea lor, și să faci dreptatea lor,

50Și milostiv să fii nedreptăților lor, care au greșit ție, și tuturor strâmbătăților lor cu care ți-au greșit, și să-i faci pre ei să afle îndurare înaintea celor ce i-au robit pre ei, și să le fie milă de ei.

51Că poporul tău și moștenirea ta sunt, pre cari i-ai scos din pământul Eghipetului din cuptorul cel de fier.

52Să fie ochii tăi și urechile tale deschise spre rugăciunea robului tău și spre rugăciunea poporului tău Israil, ca să-i asculți pre ei întru toate care se vor rugà ție.

53Că tu i-ai ales pre ei moștenire ție din toate neamurile pământului, precum ai grăit prin mâna robului tău Moisì, când ai scos tu pre părinții noștri din pământul Eghipetului, Doamne! Doamne!

54Așà s’a rugat Solomon pentru casă, după ce a sfârșit a o zidì pre ea, soarele l-a arătat în cer, Domnul au zis cel ce lăcuește în nor: zidește casă mie, casă cuvioasă ție, ca să lăcuești întru înnoire, au nu aceasta este scrisă în cartea cântării?

12Și a stătut în preajma jertfelnicului Domnului înaintea a toată adunarea lui Israil, și a întins mâinile sale.

13Că făcuse Solomon amvon de aramă de cinci coți de lung și de cinci coți de larg și de trei coți de înalt, și l-a pus în mijlocul curții sfintei, și a stătut preste el și a îngenunchiat înaintea a toată adunarea lui Israil, și a întins mâinile sale spre cer, și a zis:

14Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este asemenea ție Dumnezeu în cer și pre pământ, cel ce păzești legătura și mila cu slugile tale cele ce umblă înaintea ta cu toată inima sa.

15Cel ce ai păzit slugii tale lui David tatălui meu, cuvintele câte i-ai grăit lui, și ai grăit cu rostul tău și cu mâinile tale ai plinit, precum este în ziua aceasta.

16Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Păzește slugii tale, lui David tatălui meu cele ce i-ai grăit lui, zicând: nu va lipsì din tine bărbat înaintea mea, care să șază pre scaunul lui Israil, însă de vor păzì fiii tăi calea sa, și vor umblà în legea mea, cum ai umblat tu.

17Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil, credincios să fie cuvântul tău, care l-ai grăit slugii tale lui David.

18Că cu adevărat, au lăcuì-va Dumnezeu cu oamenii pre pământ? De vreme ce cerul și cerul cerului, nu sunt destule ție, cum va fi casa aceasta care am zidit?

19Caută spre rugăciunea slugii tale și spre cererea mea Doamne Dumnezeule! Ca să auzi cererea mea și rugăciunea cu care se roagă sluga ta înaintea ta astăzi.

20Ca să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea și spre locul acesta, care ai zis să se cheme numele tău într’însul, ca să asculți rugăciunea cu care se roagă sluga ta în locul acesta.

21Și să auzi rugăciunea slugii tale și a poporului tău Israil, care se vor rugà în locul acesta, și tu să asculți din locul lăcașului tău din cer, și să auzi, și milostiv să fii.

22De va greșì cineva aproapelui său, și va luà asupra sa jurământ, ca să facă jurământ, să vie și să jure înaintea jertfelnicului în casa aceasta,

23Tu să asculți din cer, și să faci și să judeci pre robii tăi, ca să răsplătești celui fărădelege și să întorci căile lui în capul lui, și să îndreptezi pre cel drept răsplătind fiecăruia după dreptatea lui.

24De se va frânge poporul tău Israil înaintea vrăjmașilor, de vor greșì ție, și se vor întoarce și se vor mărturisì numelui tău, și se vor rugà și se vor cucerì înaintea ta în casa aceasta,

25Tu să auzi din cer, și milostiv să fii păcatelor poporului tău Israil, și să-i întorci pre ei în pământul care l-ai dat lor și părinților lor.

26Când se va închide cerul și nu va plouà pentrucă au greșit ție, și se vor rugà în locul acesta și vor lăudà numele tău, și se vor întoarce dela păcatele lor pentrucă i-ai smerit pre ei,

27Tu să asculți din cer, și milostiv să fii păcatelor robilor și poporului tău Israil, și să le arăți lor calea cea bună pre care să umble, și să dai ploaie pre pământul tău, care l-ai dat moștenire poporului tău.

28Foamete de va fi pre pământ, moarte de va fi, stricăciune de aer, pălitură, lăcuste și omidă de va fì, și de ’i va necăjì vrăjmașul înaintea cetăților lor, sau orice bătae și necaz,

29Toată rugăciunea și toată cererea, care se va face de orice om, sau de tot poporul lui Israil, de ’și va cunoaște omul bătaia sa și păcatul său, și va întinde mâinile sale spre casa aceasta,

30Tu să-l auzi din cer din lăcașul tău cel gata, și să te milostivești și să dai omului după căile lui, precum vei cunoaște inima lui, că tu singur cunoști inima fiilor oamenilor.

31Ca să se teamă de tine și să umble întru toate căile tale, în toate zilele în care vor trăì pre fața pământului ce l-ai dat părinților noștri,

32Și tot streinul care nu este din poporul tău Israil, și va venì din pământ de departe pentru numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt, de va venì și se va închinà la locul acesta,

33Tu să-l auzi din cer din lăcașul tău cel gata, și să faci toate ori câte te va rugà cel strein, ca să cunoască toate neamurile pământului numele tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israil, și să cunoască că numele tău s’a chemat preste casa aceasta, care am zidit.

34Iar când va ieșì poporul tău la răsboiu asupra vrăjmașilor săi, în calea care vei trimite pre ei, de se vor rugà către tine pre calea cetății aceștia, care o ai ales întru ea, și a casei care o am zidit numelui tău,

35Tu să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor, și să le faci lor dreptate.

36Când vor greșì ție, că nu este om care să nu greșască, și vei bate pre dânșii și-i vei dà pre dânșii în mâinile vrăjmașilor, și-i vor duce în robie, cei ce i-au robit în pământul vrăjmașilor, în pământ departe sau aproape;

37De-și vor întoarce inimile lor în pământul unde sunt robi, și acolo se vor întoarce și se vor rugà ție în robiea lor, zicând: păcătuit-am, făcut-am fărădelege și nedreptate;

38Și se vor întoarce către tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în pământul robiei lor, unde i-au dus pre ei, cei ce i-au robii pre ei, și se vor rugà întorși către calea ce duce la pământul lor, care l-ai dat părinților lor, și la cetatea care o ai ales și la casa, care o am zidit numelui tău,

39Să auzi din cer, din lăcașul tău cel gata rugăciunea lor și cererea lor, și să faci judecată, și milostiv să fii poporului celui ce a păcătuit ție.

40Și acum Doamne! Să fie ochii tăi deschiși și urechile tale să auză rugăciunea locului acestuia.

41Și acum scoală-te Doamne Dumnezeule la odihna ta, tu și sicriul puterii tale; preoții tăi Doamne Dumnezeule s’au îmbrăcat întru mântuire, și cuvioșii tăi să se bucure cu cele bune.

42Doamne Dumnezeule! Să nu întorci fața unsului tău, adu-ți aminte de milele tale care le-ai făcut lui David robului tău.