Sfinții Petru și Ioan vindecându-l pe olog

Nicolas Poussin, pictor francez, Les Andelys 1594–1665 Roma · 1655
Muzeul Metropolitan de Artă, New York (Marquand Fund, 1924; nr. inv. 24.45.2)

Nicolas Poussin, un francez care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Roma, a pictat această pânză în 1655. A așezat scena ca pe o scenă de teatru: trepte largi de templu, coloane masive și clădiri cu linii curate, cu figurile rânduite de-a curmezișul într-un ritm măsurat.

În mijloc, Petru își întinde mâna spre ologul care șade pe trepte, iar tânărul Ioan, lângă el, arată în sus. În jurul lor viața merge mai departe: o cerșetoare cu un copil, o femeie cu un coș pe cap, oameni care vin și pleacă.

Din text

Petru și Ioan suindu-se la templu (Faptele Apostolilor 3:1)

Ologul de la „ușa bisericei ce se chemà Frumoasă”, cerând milostenie (Faptele Apostolilor 3:2–3)

„Apucându’l pre dânsul de mâna cea dreaptă, l-a ridicat” (Faptele Apostolilor 3:7)

Ale artistului

Templul ca o clădire romană cu coloane și trepte uriașe

Ioan arătând în sus, în timp ce Petru îl ia pe om de mână

Alți cerșetori și trecători pe trepte

Fiecare figură într-o haină de o singură culoare puternică

Detalii

Mâna

Petru își întinde mâna spre om, care se întinde în sus spre el.

Arătând în sus

Ioan ridică un deget spre cer.

Ologul

Slab și pe jumătate îmbrăcat, șade pe trepte și privește în sus.

Alt cerșetor

Mai jos, o femeie cu un copil își întinde mâinile.

Templul

Coloane masive stau la poarta templului.

Un coș

O femeie poartă un coș pe cap.

Nicolas Poussin, French, Les Andelys 1594–1665 Rome. The Metropolitan Museum of Art, New York (Marquand Fund, 1924; acc. 24.45.2) · Oil on canvas · Public Domain — The Met Open Access (CC0). The Met Collection API record: "isPublicDomain": true; The Met marks such works on its website "with the Creative Commons Zero (CC0) icon".

Versetele

Fapt 3:1–10Și împreună Petru și Ioan s’au suit în biserică la rugăciune în ceasul al nouălea. Și un bărbat oarecare șchiop din pântecele maicei sale fiind, se purtà, pre care îl puneau în toate zilele înaintea ușei bisericei ce se chemà Frumoasă, ca să ceară milostenie dela cei ce intrau în biserică. Care văzând pre Petru și pre Ioan, vrând să intre în biserică, cereà milostenie. Iar Petru cu Ioan căutând la dânsul, au zis: caută la noi. Iar el cu osârdie căutà la dânșii, așteptând să ià cevà dela ei. Iar Petru a zis: argint și aur nu este la mine, iar ce am, aceea îți dau: întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală și umblă. Și apucându’l pre dânsul de mâna cea dreaptă, l-a ridicat și îndată i s’au întărit lui talpele și fluerile. Și sărind a stătut și umblà și a intrat cu dânșii în biserică, umblând și sărind și lăudând pre Dumnezeu. Și l-a văzut pre el tot norodul umblând și lăudând pre Dumnezeu. Și îl cunoșteau pre el că acesta erà cela ce ședeà pentru milostenie la ușa cea Frumoasă a bisericei, și s’au umplut de spaimă și de mirare pentru ceea ce i s’a întâmplat lui.