Iisus potolește furtuna

23Și intrând el în corabie, au mers după dânsul ucenicii lui.

24Și iată, vifor mare s’a făcut în mare, cât se acoperià corabia de valuri; iar el dormià.

25Și venind ucenicii lui, l-au deșteptat pre el, zicând: Doamne, mântuește-ne, că pierim.

26Și le-au grăit lor: ce sunteți înfricoșați, puțin credincioșilor? Atunci sculându-se, au certat vânturile și marea, și s’a făcut liniște mare.

27Iar oamenii se mirau, grăind: cine este acesta, că și vânturile și marea ascultă pre el?

35Și au zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: să trecem de ceea parte.

36Și lăsând el norodul, l-au luat pre dânsul așà precum erà, în corabie. Și erau și alte corăbii cu dânsul.

37Și s’a făcut vifor mare de vânt, și valurile intrau în corabie, cât mai se umpleà ea.

38Și el erà la cârmă, dormind pre căpătâiu; și l-au deșteptat pre el, și i-au zis lui: Învățătorule, au nu’ți este grije că pierim.

39Și sculându-se a certat vântul și a zis mărei: taci, încetează! Și a stătut vântul, și s’a făcut liniște mare.

40Și au zis lor: ce sunteți așà fricoși? Cum, n’aveți credință?

41Și s’au înfricoșat cu frică mare și grăià unul către altul: oare, cine este acesta, că și vântul și marea îl ascultă pre el?

22Și a fost într’una din zile, și el au intrat în corabie și ucenicii lui, și au zis către ei: să trecem de ceea parte de iezer; și s’au slobozit.

23Iar mergând ei cu corabia, au adormit el. Și s’a pogorît vifor de vânt în iezer, și se umpleau și se primejduiau.

24Și apropiindu-se l-au deșteptat pre dânsul, grăind: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar el sculându-se, au certat vântul și valul apei; și au încetat, și s’a făcut liniște.

25Și au zis către ei: unde este credința voastră? Iar ei spăimântându-se, s’au mirat, grăind unul către altul: cine este acesta, că și vânturilor și apei poruncește, și’l ascultă pre dânsul?