Iisus și Beelzebul

22Atunci au adus la dânsul pre un îndrăcit, orb și mut; și l-au tămăduit pre el, în cât orbul și mutul grăià și vedeà.

23Și se mirau noroadele și ziceau: nu cumvà acesta este Fiul lui David?

24Iar Fariseii auzind, ziceau: acesta nu scoate dracii fără numai prin veelzevul, domnul dracilor.

25Iar Iisus știind gândurile lor, le-au zis lor: toată împărăția ce se împerechiază între sine, se pustiește; și toată cetatea sau casa ce se împerechiază între sine, nu va stà.

26Și dacă satana pre satana scoate, întru sine s’a împerechiat; deci, cum va stà împărăția lui?

27Și dacă eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voștri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

28Iar dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.

29Sau cum poate cinevà să intre în casa celui tare și vasele lui să le jefuiască, de nu întâiu va legà pre cel tare? Și atunci va jefuì casa lui.

30Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este, și cela ce nu adună cu mine, risipește.

20Și au venit în casă, și iarăș s’a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce.

21Și auzind cei ce erau despre dânsul, au ieșit să’l prinză pre el, zicând că nu’și este în fire.

22Și cărturarii cei ce se pogorîseră din Ierusalim ziceau cum că veelzevul are, și cum că, cu domnul dracilor scoate dracii.

23Și chemându’i pre dânșii, în pilde grăià lor: cum poate satana să scoată pre satana?

24Și dacă împărăția se va împerechià între sine, nu poate să steà împărăția aceea.

25Și dacă casa se va împerechià între sine, nu poate să steà casa aceea.

26Și dacă satana s’a sculat însuș asupra sa și s’a împerechiat, nu poate să steà, ci are sfârșit.

27Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va legà întâiu pre cel tare, și atunci va jefuì casa lui.

14Și erà scoțând un drac și acela erà mut. Și a fost după ce a ieșit dracul, a grăit mutul și s’au mirat noroadele.

15Iar oarecari dintr’înșii ziceau: cu veelzevul domnul dracilor scoate dracii.

16Iar alții ispitindu’l, cereau dela dânsul semn din cer.

17Iar el știind gândurile lor, au zis lor: toată împărăția ce s’a împărechiat între sine se pustiește și casă preste casă cade.

18Deci și satana dacă s’a împărechiat între sine, cum va stà împărăția lui? Că ziceți că, cu veelzevul scot eu dracii,

19Iar dacă eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voștri cu cine scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

20Iar dacă eu cu degetul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.

21Când cel tare întrarmat fiind păzește curtea sa, în pace sunt averile lui.

22Iar când va venì cel mai tare decât dânsul, și’l va biruì pre el, ià toate armele lui, întru care se nădăjduia și împărțește prăzile lui,

23Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este, și cela ce nu adună cu mine risipește.