Templul lui Irod

Irod cel Mare a început rezidirea templului cam în 20 î.Hr. O mie de preoți au fost învățați meseria de zidar, iar locașul sfânt a fost terminat repede, dar lucrul la întregul ansamblu a continuat zeci de ani: în Evanghelia după Ioan oamenii spun că „în patruzeci și șase de ani, s’a zidit biserica aceasta” (Ioan 2:20), iar el a fost încheiat abia în anii 60 d.Hr. Irod a lărgit vârful dealului într-o platformă uriașă, de circa 480 pe 300 de metri, sprijinită de ziduri de susținere masive; Zidul de Apus din Ierusalim este o parte din unul dintre ele. Locașul sfânt, din piatră albă și aur, a păstrat vechiul plan.

În jurul lui erau curți pe niveluri tot mai înalte. Curtea exterioară, largă, deschisă tuturor, era mărginită de colonade — la răsărit „pridvorul lui Solomon” (Faptele Apostolilor 3:11), la miazăzi Stoa Regală —, și acolo își aveau mesele schimbătorii de bani și vânzătorii de porumbei. O barieră joasă, cu inscripții, îi avertiza pe cei ce nu erau iudei să nu treacă mai departe, sub pedeapsa morții; o inscripție grecească întreagă a fost găsită în 1871. Înăuntru erau curtea femeilor, curtea lui Israel și curtea preoților. În 70 d.Hr. armata romană condusă de Titus a ars templul, iar Arcul lui Titus din Roma arată sfeșnicul lui purtat în triumf.