Bible Explorer

Biblia › Isus Navì › 6

BOR 1914 · Capitolul 6 / 24

Isus Navì 6

1Și Ierihonul era încuiat și întărit pentru frica fiilor lui Israil, și nimenea nu ieșeà dintr’însul, și nimenea nu intrà într’însul.

2Și au zis Domnul către Isus: iată eu dau ție supt mâna ta Ierihonul și pre împăratul lui cel dintr’însul și pre cei tari cu vârtute.

3Încunjurați cetatea toți bărbații cei de răsboiu împrejurul cetății odată în zi, așà să faceți în șase zile.

4Și șapte preoți vor lua șapte buciume de strigare, înaintea sicriului, și în ziua a șaptea veți încunjurà cetatea de șapte ori, și preoții să buciume cu buciumi.

5Și va fi după ce veți trâmbițà cu trâmbița de strigare, când veți auzì glasul buciumului, să strige tot poporul de odată, și strigând ei, vor cădeà singure zidurile cetății, și va intrà tot poporul cum au purces fiecare unul după altul în cetate.

6Și a intrat Isus Navì la preoți și le-a zis lor: luați sicriul legii, și șapte preoți să ia șapte buciume de strigare înaintea sicriului Domnului.

7Și le-a zis lor: porunciți poporului să umble prin prejur și să încunjure cetatea, și cei răsboinici să meargă întrarmați înaintea sicriului Domnului.

8Și au fost după ce a zis Isus către popor, ca șapte preoți cu șapte trâmbițe sfinte să treacă înaintea Domnului, să meargă pe aproape, și să trâmbițeze tare, și sicriul legii Domnului să meargă după ei.

9Iar cei răsboinici să meargă pe aproape înainte, și preoții buciumând cu buciumii, și cei dinapoia oștirii pre urma sicriului legii Domnului să meargă trâmbițând cu buciumii.

10Iar poporului i-a fost poruncit Isus zicând: nu strigați, și nimenea să nu auză glasul vostru, și cuvânt să nu iasă din gura voastră, până în ziua, în care eu voiu porunci să strigați, și atunci să strigați.

11Și încunjurând cetatea cu sicriul legii lui Dumnezeu, îndată s’au întors în tabără și preste noapte au rămas acolo.

12Și a doua zi s’a sculat Isus de dimineață, și au ridicat preoții sicriul legii Domnului.

13Și cei șapte preoți, carii purtau cele șapte trâmbițe mergeau aproape înaintea Domnului și trâmbițau cu trâmbițele, și după aceștia mergeau răsboinicii, și cealaltă gloată toată dinapoia sicriului legii Domnului, și preoții buciumau cu buciumi de corn.

14Și cealaltă gloată a doua zi a încunjurat cetatea odată pe aproape, și s’a întors iarăși în tabără. Așà a făcut în șase zile.

15Și a fost în ziua a șaptea sculându-se de dimineață au încunjurat cetatea după judecata aceasta de șapte ori; numai în ziua aceea au încunjurat cetatea de șapte ori.

16Și a fost când au încunjurat cetatea a șaptea oară au trâmbițat cu trâmbițile preoții, și a zis Isus fiilor lui Israil: strigați, că au dat Domnul vouă cetatea.

17Și va fi cetatea aceasta anatema, ea și toate câte sunt într’însa Domnului puterilor, fără numai pre Raav curva, să o cruțați pre dânsa și toate câte sunt în casa ei, pentrucă a ascuns pre solii, carii i-am trimis.

18Iar voi feriți-vă foarte de anatema, ca nu cumvà poftind să luați din anatema și să faceți tabăra fiilor lui Israil anatema și să ne pierdeți pre noi.

19Și tot argintul și aurul și arama și fierul sfânt va fi Domnului, în vistieriea Domnului se va aduce.

20Și a strigat poporul și au trâmbițat preoții cu trâmbițile; iar dacă a auzit poporul glasul trâmbiților a strigat tot poporul de odată cu chiot mare și tare, și a căzut tot zidul prin prejur, și s’a suit tot poporul în cetate, fiecare prin locul, care erà înaintea sa și a luat cetatea.

21Și a dat-o pieirii Isus pre ea, cu toate câte erau în cetate dela bărbat până la femeie și dela tânăr până la bătrân și până la vițel și până la oaie și asin, cu ascuțitul sabiei.

22Și celor doi tineri, carii au iscodit pământul a zis Isus: intrați în casa femeii cei curve și o scoateți pre ea de acolo, cu toate câte sunt ale ei, precum ați jurat ei.

23Și au intrat cei doi tineri, carii au iscodit cetatea, în casa femeii și au scos pre Raav curva și pre tatăl ei și pre muma ei și pre frații ei și toată rudenia ei și toate câte aveà ea, și o a pus pre ea afară de tabăra lui Israil.

24Și cetatea cu toate câte erau într’însa o a ars cu foc, afară de argint și de aur și de aramă și de fier, că acestea le-a dat să se aducă în vistieriea Domnului.

25Și pre Raav curva și toată casa ei și rudenia și toate ale ei, le-a lăsat vii Isus, și a lăcuit în Israil până în ziua de astăzi, pentrucă a ascuns iscoadele, pre care le-a fost trimis Isus să iscodească Ierihonul.

26Și a făcut jurământ Isus în ziua aceea înaintea Domnului, zicând: blestemat înaintea Domnului fie omul, care se va sculà și va zidì cetatea aceasta Ierihonul; cu moartea fiului său celui întâiu născut să pue temelia ei, și cu moartea fiului său celui mai mic să pue porțile ei. Și așà a făcut Ahiil cel din Vetil, cu moartea lui Aviron fiului său celui întâiu născut o a întemeiat, și cu moartea fiului său celui mai mic, care a scăpat, a pus porțile ei.

27Și au fost Domnul cu Isus, și numele lui a fost vestit în tot pământul.

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org