Numerii 22

1Și purcezând fiii lui Israil, au tăbărît la apusul lui Moav lângă Iordan către Ierihon.

2Și văzând Valac feciorul lui Sepfor, toate câte a făcut Israil Amoreului,

3S’a temut Moav de popor foarte; că mulți erau, și s’a îngrozit Moav de fața fiilor lui Israil.

4Și a zis Moav către bătrânii lui Madiam: acum adunarea aceasta va înghiți pre toți cei din prejurul nostru, cum înghite vițelul iarba cea verde din câmp; și Valac feciorul lui Sepfor erà împărat lui Moav pe vremea aceea.

5Și a trimis soli la Valaam feciorul lui Veor în Fatura, care este la rîul pământului fiilor poporului său, să-l cheme pre el zicând: iată popor a ieșit din Eghipet, și iată a acoperit fața pământului, și acesta stă împrotiva mea.

6Și acum vino de blesteamă mie pre poporul acesta, că mai tare decât mine este, doar voiu puteà să ucid dintru ei, și să-i scoț pre ei din pământ; că știu, că pre carii vei binecuvântà, binecuvântați sunt, și pre carii vei blestemà tu, blestemați sunt.

7Și au mers bătrânii lui Moav și bătrânii lui Madiam ducând daruri în mâinile lor pentru vrăjii, și au venit la Valaam, și i-au spus lui cuvintele lui Valac.

8Iar el a zis către ei: mâneți aici preste noapte, și voiu răspunde vouă cele ce va grăì Domnul către mine.

9Și au rămas boierii lui Moav la Valaam, și au venit Dumnezeu la Valaam, și i-au zis lui: ce sunt oamenii aceștia la tine?

10Și a zis Valaam către Dumnezeu: Valac feciorul lui Sepfor împăratul lui Moav i-a trimis pre ei la mine, zicând:

11Iată popor a ieșit din Eghipet și a acoperit fața pământului, și acesta stă împrotiva mea, și acum vino de mi-l blestemă pre el, doară îl voiu puteà bate pre el, și-l voiu scoate pre el de pre pământ.

12Și au zis Domnul către Valaam: nu vei merge cu ei, nici vei blestemà poporul, că este binecuvântat.

13Și sculându-se Valaam dimineața, a zis către boierii lui Valac: duceți-vă la Domnul vostru, că pre mine nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi.

14Și sculându-se boierii lui Moav au venit la Valac, zicând: Valaam n’a vrut să vie cu noi.

15Și a adaos încă Valac a trimite boieri mai mulți, și mai cinstiți decât aceștia.

16Și au venit la Valaam, și i-au zis lui: acestea zice Valac a lui Sepfor: rogu-te, nu te lenevì a venì la mine.

17Că cu cinste te voiu cinstì, și câte vei zice, voiu face ție, numai vino de blestemă mie pre poporul acesta.

18Și a răspuns Valaam, și a zis boierilor lui Valac: de-mi va da mie Valac plină casa de argint și de aur, nu voiu puteà să calc cuvântul Domnului Dumnezeu, să-l fac pre el mic sau mare întru cugetul meu.

19Și acum rămâneți în noaptea aceasta, ca să cunosc ce va adaoge Domnul a grăì către mine.

20Și au venit Dumnezeu la Valaam noaptea, și i-au zis lui: de au venit să te cheme oamenii aceștia, sculându-te, mergi după ei; însă cuvântul care-l voiu grăì către tine, acela să-l faci.

21Și sculându-se Valaam dimineața a pus șaoa pre asina sa, și a purces cu boierii lui Moav.

22Și s’a mâniat cu iuțime Dumnezeu, căci merge el, și s’a sculat Îngerul lui Dumnezeu ca să-l mustre pre el pre cale, și el ședeà pre asina sa, și două slugi ale lui erau cu dânsul.

23Și văzând asina pre Îngerul lui Dumnezeu stându-i împrotivă în cale și cu sabia scoasă în mâna sa, s’a abătut asina din cale și mergeà spre câmp; iar el băteà pre asină cu toiagul său, ca s’o îndrepteze la cale.

24Și a stătut Îngerul lui Dumnezeu între răzoarele viilor, gard dincoace, și gard dincolo.

25Și văzând asina pre Îngerul lui Dumnezeu, s’a tras către gard, și a strâns piciorul lui Valaam la gard, și Valaam a adaos încă a o mai bate.

26Și a adaos Îngerul lui Dumnezeu, și mergând a stătut în loc strimt, unde nu se puteà abate la dreapta sau la stânga.

27Și văzând asina pre Îngerul lui Dumnezeu, s’a culcat supt Valaam, și s’a mâniat Valaam, și băteà pre asină cu toiagul.

28Și a deschis Dumnezeu gura asinei, și a zis către Valaam: ce ți-am făcut de m’ai bătut de trei ori cu aceasta.

29Și a zis Valaam către asină: pentrucă m’ai necăjit, și de ași fi avut cuțit în mână mea te-ași fi junghiat.

30Și a zis asina către Valaam: au nu sunt eu asina ta, pre care din tinerețele tale ai încălicat până în ziua de astăzi? Au doară din nebăgare de seamă am făcut ție aceasta? Iar el a zis, nu.

31Și au descoperit Dumnezeu ochii lui Valaam, și a văzut pre Îngerul Domnului stând împrotivă în cale, și sabia scoasă în mâna lui, și plecându-se s’a închinat cu fața sa.

32Și a zis lui Îngerul lui Dumnezeu: pentruce ai bătut pre asina ta acum a treia oară? Și iată eu am ieșit să te mustru pre tine, pentrucă nu este calea ta dreaptă înaintea mea.

33Și văzându-mă asina s’a abătut dela mine acum a treia oară cu aceasta, și de nu s’ar fi abătut, acum pre tine te-ași fi omorît, și pre ea o ași fi păzit.

34Și a zis Valaam către Îngerul Domnului: greșit-am, că n’am știut cum că tu mi-ai stătut împrotivă înaintea mea în cale, și acum de nu-ți place ție, mă voiu întoarce.

35Și a zis Îngerul lui Dumnezeu către Valaam, pasă împreună cu oamenii aceștia, numai cuvântul care voiu zice către tine, acesta să păzești ca să-l grăești, și a mers Valaam cu boierii lui Valac.

36Și auzind Valac cum că vine Valaam, a ieșit întru întâmpinarea lui la cetatea Moav, care este la hotarele Arnonului, care este din partea hotarelor.

37Și a zis Valac către Valaam: au n’am trimis la tine să te cheme, pentruce n’ai venit la mine? Au doară socotit-ai că nu voiu puteà să te cinstesc?

38Și a zis Valaam către Valac: iată am venit la tine, au puteà-voiu acum grăi cevà? Cuvântul care va pune Dumnezeu în gura mea, acela îl voiu grăì.

39Și a mers Valaam cu Valac, și au venit la cetățile curților.

40Și a junghiat Valac oi și viței, și a trimis lui Valaam și boierilor celor ce erau cu el.

41Și a fost a doua zi a luat Valac pre Valaam, și l-a suit la stâlpul lui Vaal, și i-a arătat lui de acolo o parte oarecare de popor.