Numerii 32

1Și multe dobitoace aveau fiii lui Ruvim, și fiii lui Gad aveau mulțime multă foarte.

2Și au văzut pământul lui Iazir și pământul lui Galaad, și erà locul, loc de dobitoace, și mergând fiii lui Ruvim și fiii lui Gad, au zis către Moisì și către Eleazar preotul, și către mai marii adunării, zicând:

3Atarot și Devon și Iazir și Namra și Esevon și Eleali și Sevama și Navav și Vean.

4Pământul, care l-au dat Domnul înaintea fiilor lui Israil, este pământ bun de hrană de dobitoace, și slugile tale au dobitoace.

5Și a zis: de am aflat har înaintea ta, să se deà pământul acesta nouă robilor tăi moșie, și să nu ne treci pre noi Iordanul.

6Și a zis Moisì fiilor lui Gad și fiilor lui Ruvim: frații voștri vor merge la războiu, și voi să ședeți aici?

7Pentruce întoarceți cugetele fiilor lui Israil, ca să nu treacă în pământul, care-l dă lor Domnul?

8Așà au făcut părinții voștri, când i-am trimis pre ei din Kadis-Varnì, ca să iscodească pământul.

9Și s’a suit în valea strugurului, și a iscodit pământul, și a întors inima fiilor lui Israil, ca să nu intre în pământul, care l-au dat Domnul lor.

10Și s’au mâniat cu iuțime Domnul în ziua aceea, și s’au jurat, zicând:

11Nu vor vedeà oamenii aceștia, carii s’au suit din Eghipet cei ce sunt de douăzeci de ani și mai mari, carii știu binele și răul, pământul care m’am jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, pentrucă n’au umblat după mine.

12Afară de Halev feciorul lui Iefonì, care s’a osebit, și Isus al lui Navì, că aceștia au umblat după Domnul.

13Și s’au mânieat Domnul cu iuțime pre Israil, și i-au învăluit pre ei în pustie patruzeci de ani, până ce s’a stins tot neamul, care făceà rele înaintea Domnului.

14Iată v’ați sculat în locul părinților voștri sfat de oameni păcătoși, să mai adaogeți încă la iuțimea Domnului asupra lui Israil.

15Că vă veți întoarce dela el, ca să mai adaogeți încă a-l lăsà în pustie, și să faceți fărădelege la toată adunarea aceasta.

16Și au venit la dânsul, și au zis: stâne de oi vom face aici dobitoacelor noastre, și cetăți averilor noastre.

17Iar noi înarmați vom merge înaintea fiilor lui Israil până ce-i vom duce pre ei în locul lor, și averea noastră va rămâneà în cetăți zidite pentru lăcuitorii pământului.

18Nu ne vom întoarce la casele noastre, până ce se vor împărțì fiii lui Israil fiecare în moșia sa.

19Și nu vom moștenì între ei mai mult dincolo de Iordan și mai încolo, că am luat moșia noastră dincoace de Iordan, despre răsărit.

20Și a zis către ei Moisì: de veți face după cuvântul acesta, de vă veți înarmà înaintea Domnului la războiu,

21Și tot cel înarmat dintre voi va trece Iordanul înaintea Domnului la războiu, până ce va pierì vrăjmașul dela fața lui,

22Și se va stăpânì pământul înaintea Domnului; după aceea vă veți întoarce, și veți fi nevinovați înaintea Domnului și înaintea lui Israil, și va fi vouă pământul acesta moșie înaintea Domnului.

23Iar de nu veți face așà, veți păcătuì înaintea Domnului, și veți cunoaște păcatul vostru, când vă vor apucà pre voi relele.

24Deci, zidiți vouă cetăți pentru averea voastră, și sălașe dobitoacelor voastre, și ceea ce spuneți cu gura voastră, să faceți.

25Și au zis fiii lui Ruvim și fiii lui Gad către Moisì, grăind: slugile tale vor face după cum Domnul nostru poruncește.

26Averea noastră și femeile noastre și toate dobitoacele noastre, vor fi în cetățile lui Galaad.

27Iar slugile tale vor trece toți înarmați și gătiți de războiu înaintea Domnului, precum zice Domnul.

28Și a poruncit pentru ei Moisì lui Eleazar preotul, lui Isus fiul lui Navì, și mai marilor semințiilor neamurilor lui Israil.

29Și a zis către ei Moisì: de vor trece fiii lui Ruvim și fiii lui Gad cu voi Iordanul, tot, carele poate ieșì la războiu înaintea Domnului, și veți stăpânì pământul înaintea voastră, veți da lor pământul lui Galaad moștenire.

30Iar de nu vor trece cu voi cei ce se pot înarmà la războiu înaintea Domnului, veți trece averea lor și femeile lor și dobitoacele lor, mai înainte de voi, în pământul Hanaan, și vor moștenì împreună cu voi în pământul Hanaan.

31Și au răspuns feciorii lui Ruvim și feciorii lui Gad, zicând: cum zice domnul slugilor sale, așà vom face.

32Noi vom trece înarmați înaintea Domnului în pământul Hanaan, numai de ne veți da nouă moșie dincoace de Iordan.

33Și a dat Moisì fiilor lui Gad și fiilor lui Ruvim, și la jumătate din seminția lui Manasì fiul lui Iosif, împărăția lui Sion împăratul Amoreilor, și împărăția lui Og împăratul Vasanului, pământul și cetățile împreună cu hotarele lui, cetățile pământului de prin prejur.

34Și au zidit fiii lui Gad Devonul și Atarotul și Aroirul.

35Și Sofarul și Iazirul, și le-au înălțat.

36Și Namramul și Vetaranul, cetăți tari și stâni de oi.

37Și fiii lui Ruvim au zidit Esevonul și Elealinul și Kariatanul.

38Și Nabo și Veelmeonul ocolite schimbând numele și Sevamaul, și a numit după numele sale numele cetăților, care le-au zidit.

39Și a mers Ur fiul lui Mahir fiul lui Manasì în Galaad, și l-a luat, și a pierdut pre Amoreul, cel ce lăcuià într’însul.

40Și a dat Moisì Galaadul lui Mahir feciorul lui Manasì, și a lăcuit acolo.

41Și Iahir feciorul lui Manasì a mers, și a luat sălașurile lor, și le-a numit sălașurile lui Iahir.

42Și Navav a mers, și a luat Kaatul și satele lui, și le-a numit Navot după numele său.