Numerii 14

1Atunci toată adunarea s’a ridicat cu strigare, și poporul a plâns toată noaptea aceea.

2Și a cârtit asupra lui Moisì și asupra lui Aaron toți fiii lui Israil, și a zis către ei toată adunarea: Mai bine ar fi fost de am fi murit în pământul Eghipetului, sau de am murì în pustia aceasta!

3Pentruce ne aduce pre noi Domnul în pământul acesta, să cădem în războiu? Femeile noastre și pruncii noștri vor fi de jaf. Acum dar mai bine este să ne întoarcem în Eghipet.

4Și a zis unul către altul: să ne luăm căpetenie, și să ne întoarcem în Eghipet.

5Atunci Moisì și Aaron căzură pe fața lor înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil.

6Iar Isus al lui Navì și Halev al lui Iefoni dintre cei ce au iscodit pământul ș’au rupt hainele sale.

7Și au grăit către toată adunarea fiilor lui Israil, zicând: pământul, care noi l-am iscodit este bun foarte, foarte.

8De ne va miluì pre noi Domnul, și ne va băgà în pământul acesta, și-l va da nouă, este pământ, care curge lapte și miere.

9Ci să nu vă împrotiviți Domnului, nici să vă temeți de poporul pământului, că mâncare nouă va fi, căci le-a sosit ceasul; iar cu noi Domnul este, nu vă temeți de ei.

10Atunci toată adunarea a zis să-i ucigă pre ei cu pietre, dar slava Domnului s’a arătat în nor preste cortul mărturiei tuturor fiilor lui Israil.

11Și au zis Domnul către Moisì: până când mă întărîtă poporul acesta? Și până când nu crede mie pentru toate semnele, care le-am făcut întru ei?

12Lovì-voiu pre ei cu moarte, și-i voiu pierde, și te voiu face pre tine și casa tatălui tău neam mare, și cu mult mai mult decât acesta.

13Și a zis Moisì către Domnul: Auzit-a Eghipetul cum ai scos dintre ei pe poporul acesta cu puterea ta.

14Ci și toți cei ce lăcuesc pre pământul acesta au auzit, că tu ești Domn întru poporul acesta. Doamne cel ce ochiu la ochiu te arăți, și norul tău a stătut deasupra lor, și în stâlp de nor tu mergi înaintea lor ziua, și în stâlp de foc noaptea.

15De vei sfărâmà pe poporul acesta ca pre un om, vor zice neamurile, câte a auzit numele tău, grăind:

16Pentrucă nu poate Domnul să bage pre poporul acesta în pământul, care s’au jurat lor, pentru aceea i-au omorît pre ei în pustie.

17Și acum să se înalțe puterea ta Doamne, precum ai grăit, zicând:

18Domnul este îndelung răbdător și mult milostiv și adevărat, cel ce șterge fărădelegile și nedreptățile și păcatele, și cu curăție nu va curățì pre cel vinovat, cel ce izbăvește păcatele părinților în fii până la al treilea și al patrulea neam.

19Iartă păcatul poporului acestuia după mare mila ta, precum milostiv ai fost lor din Eghipet până acum.

20Și au zis Domnul către Moisì: milostiv le sunt lor după cuvântul tău.

21Ci viu sunt eu, și viu este numele meu, și va umpleà slava Domnului tot pământul.

22Că toți bărbații aceștia, carii au văzut slava mea, și semnele care le-am făcut în Eghipet și în pustia aceasta, m’au ispitit acum cu aceasta de zece ori, și n’au ascultat cuvântul meu.

23Pentru aceea nu vor vedeà pământul, care m’am jurat părinților lor, fără numai fiii lor, carii sunt cu mine aici, carii nu știu, nici binele, nici răul, tot cel mai tânăr, care nu pricepe, acestora voiu da pământul; iar toți cei ce m’au întărâtat, nu-l vor vedeà.

24Iar pre robul meu Halev, pentrucă a fost alt duh întru el, și a urmat mie, îl voiu băgà în pământul în care a fost, și sămânța lui va moștenì pre el.

25Iar Amalic și Hananeul lăcuesc în vale, mâine vă întoarceți, și purcedeți spre pustie pre calea mării Roșie.

26Și au grăit Domnul către Moisì și către Aaron, zicând:

27Până când această adunare rea, care cârtește înaintea mea, căci cârtirea fiilor lui Israil, care au cârtit împrotiva mea am auzit-o,

28Spune lor: viu sunt eu zice Domnul, cu adevărat, precum ați grăit întru urechile mele, așà voiu face vouă.

29În pustia aceasta vor cădeà oasele voastre, și tot numărul vostru, și cei numărați ai voștri dela douăzeci de ani în sus, câți au cârtit asupra mea.

30Nu veți intrà voi în pământul, preste care mi-am întins mâna mea, ca să lăcuiți voi pre dânsul, fără numai Halev feciorul lui Iefoni și Isus al lui Navì.

31Pruncii voștrii, de carii ați zis că vor fi de jaf, pre aceștia îi voiu duce în pământ, și vor moștenì pământul, de care voi v’ați ferit.

32Iar oasele voastre vor rămâneà în pustia aceasta.

33Fiii voștri vor rătăcì în pustie patruzeci de ani, și vor purtà nelegiuirea voastră, până ce se vor topì oasele voastre în pustie.

34După numărul zilelor în câte ați iscodit pământul, patruzeci de zile, un an pentru o zi veți purtà păcatele voastre, patruzeci de ani, și veți cunoaște iuțimea mâniei mele.

35Eu Domnul am grăit vouă, așà voiu face acestei adunări rele, care s’a răsvrătit asupra mea, în pustia aceasta se vor topì, și acolo vor murì.

36Oamenii pe carii i-a trimis Moisì să iscodească pământul, și după ce au venit, au hulit pământul acela către adunare, spuind cuvinte rele de pământ.

37Au murit oamenii cei ce au grăit rău de pământul acela bătuți de Dumnezeu.

38Iar Isus fiul lui Navì și Halev fiul lui Iefoni au trăit dintre oamenii cei ce merseseră să iscodească pământul.

39Și a grăit Moisì cuvintele acestea către toți fiii lui Israil, și a plâns poporul foarte.

40Și mânecând dimineața s’au suit pre vârful muntelui, zicând: iată noi ne vom suì la locul, care au zis Domnul, deșì am păcătuit.

41Și a zis Moisì: pentruce călcați voi cuvântul Domnului? Nu va fi bine de voi.

42Nu vă suiți, că nu este cu voi Domnul, și veți cădeà înaintea vrăjmașilor voștri.

43Că Amalic și Hananeul acolo este înaintea voastră, și veți cădea de sabie, de vreme ce v’ați împrotivit și n’ați ascultat de Domnul, nici Domnul nu va fi cu voi.

44Și trecând ei, s’au suit pre vârful muntelui; iar sicriul legii Domnului și Moisì nu s’au urnit din tabără.

45Și s’a pogorît Amalic și Hananeul, care ședeau în muntele acela, și i-au bătut pre ei, și-i măcelăriră până la Erma, și s’au întors la tabără.