Rugăciunea lui David

18Și intrând împăratul David a șezut înaintea Domnului, și a zis: cine sunt eu Doamne al meu Doamne! Și ce este casa mea de m’ai iubit pre mine atâta?

19Puțin m’am micșorat înaintea ta Doamne al meu Doamne! Că ai grăit pentru casa robului tău, ca să fie îndelungată, iar aceasta este legea omului Doamne al meu Doamne!

20Și ce va mai adaoge David a mai grăì către tine? Și acum tu știi pre robul tău Doamne al meu Doamne!

21Și pentru robul tău ai făcut, și după inima ta ai făcut tot binele acesta, să-l arăți robului tău.

22Pentru ca să te măresc pre tine, Doamne al meu! Că nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine întru toate, care am auzit cu urechile noastre.

23Și ce neam altul pre pământ este ca poporul tău Israil? Pre care să-l fi povățuit Dumnezeu, ca să-l răscumpere luiș popor, ca să-i pui tu nume și să-i faci lucruri mari și luminate, ca să gonești tu dela fața poporului tău, pre care l-ai răscumpărat ție din Eghipet, neamuri și lăcașuri.

24Și ți-ai gătit ție pre poporul tău Israil să fie ție popor până în veac, și tu Doamne te-ai făcut lor Dumnezeu!

25Și acum Doamne al meu Doamne! Cuvântul care l-ai grăit despre robul tău și despre casa lui, adeverește-l până în veac, Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, fă precum ai grăit!

26Și acum mărească-se numele tău până în veac, și să se zică Domnul atotțiitorul Dumnezeu preste Israil, și casa robului tău David va fi îndreptată înaintea ta.

27Că tu Doamne atotțiitorule! Dumnezeul lui Israil, ai descoperit acestea robului tău, zicând: casă voiu zidì ție; pentru aceea a aflat robul tău cu inima sa, ca să se roage către tine rugăciunea aceasta.

28Și acum Doamne al meu Doamne! Tu ești Dumnezeu, și cuvintele tale vor fi adevărate, că ai grăit despre robul tău bunătățile acestea.

29Și acum începe și binecuvântează casa robului tău, ca să fie în veac înaintea ta; că tu Doamne al meu Doamne! Ai grăit, și din binecuvântarea ta să se binecuvinteze casa robului tău, ca să fie în veac înaintea ta.

16Și a venit împăratul David și a șezut înaintea Domnului, și a zis: cine sunt eu Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea, că m’ai iubit pre mine până în veac?

17Puține au fost acestea înaintea ta Dumnezeule! Și ai grăit de casa slugii tale de departe, și m’ai socotit ca o vedere a omului, și m’ai înălțat Doamne Dumnezeule!

18Ce va mai adaoge încă David către tine, ca să-l mărești? Că tu știi pre robul tău.

19Doamne, pentru robul tău ai făcut toată mărimea aceasta, și după inima ta, ca să arăți toate măririle tale.

20Doamne, nu este asemenea ție și nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit întru urechile noastre.

21Și nu este ca poporul tău Israil neam pre pământ, pre care să-l fi povățuit tu Dumnezeule, ca să-l răscumperi popor ție, ca să pui lui nume mare și strălucit, scoțând neamuri dela fața poporului tău, pre care l-ai răscumpărat din Eghipet.

22Și ai dat pre poporul tău Israil popor ție până în veac, și tu Doamne te-ai făcut lor Dumnezeu.

23Și acum, Doamne, cuvântul tău care l-ai grăit către robul tău și preste casa lui, să se adeverească până în veac, și fă precum ai grăit.

24Și să se adeverească și să se mărească numele tău până în veac, zicând: Doamne! Doamne atotțiitorule! Dumnezeul lui Israil, și casa lui David robul tău va rămâneà îndreptată înaintea ta.

25Că tu Doamne Dumnezeul meu ai deschis urechea robului tău, că vei zidì lui casă, pentru aceea a aflat îndrăzneală robul tău a se rugà înaintea feții tale.

26Și acum Doamne, tu ești însuți Dumnezeu, și ai grăit robului tău bunătățile acestea.

27Și acum ai început a binecuvântà casa robului tău, ca să fie în veac înaintea ta, că tu Doamne ai binecuvântat și binecuvintezi în veac.