Curmalul

Palmierul Bibliei este curmalul. Are un trunchi înalt, fără ramuri — până la circa 24 de metri —, încununat de o coroană de frunze ca niște pene, lungi de doi până la trei metri. Are nevoie de căldură și de apă, de aceea creștea în oaze precum Elim, cu cei șaptezeci de curmali ai săi (Eșirea 15:27), și în jurul Ierihonului, „cetatea Finichilor”, adică a curmalilor. Fructele atârnă în ciorchini uriași, iar un singur copac poate da circa 90 de kilograme de curmale pe an, mâncate proaspete sau presate în turte (2 Împărați 6:19). O parte din „mierea” Bibliei poate fi sirop de curmale.

Din copac nu se irosea nimic: frunzele acopereau acoperișurile și se împleteau în rogojini și coșuri, trunchiul dădea lemn de construcție, iar fibrele funii. Pe pereții templului lui Solomon erau sculptați curmali, iar ramuri de finic se purtau în vremuri de bucurie — la Sărbătoarea Corturilor și când mulțimea L-a întâmpinat pe Iisus la Ierusalim (Ioan 12:13). În 2005, o sămânță de curmal veche de circa 2.000 de ani, găsită la Masada, a fost pusă să încolțească și a crescut un copac.