Cedrul Libanului

Cedrul Libanului era cel mai înalt și cel mai masiv copac pe care îl cunoșteau israeliții: ajunge la circa 35 de metri, cu un trunchi de până la 2,5 metri în diametru. Lemnul lui mirositor rezistă la putrezire și la insecte, de aceea regii din tot Orientul Apropiat antic îl voiau pentru palate și temple; documente egiptene din c. 2600 î.Hr. vorbesc deja despre corăbii care aduceau cedru de pe coasta Libanului.

Israel nu avea păduri de cedri proprii. Hiram, regele Tirului, a trimis bușteni de cedru și constructori pentru casa lui David, iar pentru Solomon buștenii au fost târâți până la mare și plutiți de-a lungul coastei ca plute (3 Împărați 5:9). Templul a fost acoperit cu grinzi de cedru, iar una dintre sălile lui Solomon, sprijinită pe șiruri de stâlpi de cedru, se numea Casa Pădurii Libanului (3 Împărați 7:2). După exil, cedrul a venit din nou pe mare până la Iope (Esdra 3:7). Secole de tăieri au lăsat doar crânguri răzlețe în munții Libanului, iar cedrul se află astăzi pe steagul țării.