Judecătorii 19

1Și a fost în zilele acelea, când nu erà împărat în Israil, un bărbat Levit care lăcuià în coastele muntelui Efraim, ș’a luat femeie țiitoare din Vitleemul lui Iuda.

2Și s’a mâniat pre el țiitoarea lui, și s’a dus dela el la casa tatălui său în Vitleemul lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile.

3Și s’a sculat bărbatul ei, și s’a dus la ea să-i grăiască după inima ei, și să se împace cu ea, și să o întoarcă pre ea iarăși la sine, și luând cu sine pre sluga sa și o pereche de asini, a mers până la casa tatălui ei.

4Și văzându-l pre el tatăl fetei, a ieșit înaintea lui cu bucurie, și l-a dus pre el socrul său, tatăl fetei, înăuntru, și a șezut cu el trei zile, și a mâncat și a băut și a dormit acolo.

5Și a fost în ziua a patra mânecând de dimineață, s’a sculat să plece, și a zis tatăl fetei către ginerile său: întărește-ți inima ta cu o bucată de pâine, și apoi plecați.

6Și au șezut și au mâncat amândoi împreună și au băut, și a zis tatăl fetei către bărbat: rogu-te rămâi aici, și să se veselească inima ta.

7Și sculându-se omul să se ducă, nu l-a lăsat socrul lui, și șezând iarăși a rămas acolo.

8Și în ziua a cincea mânecând de dimineață ca să se ducă, a zis tatăl fetei: întărește dar inima ta cu pâine, și te gătește până ce se va pleca ziua, și au mâncat și au băut amândoi.

9Și sculându-se omul să se ducă el și țiitoarea lui și sluga lui, i-a zis lui socrul său, tatăl fetei: iată s’a plecat ziua spre seară, rămâi aici încă astăzi, și mâneți aici, și să se veselească inima ta, și mâine de dimineață veți purcede pre calea voastră, și vei merge la lăcașul tău.

10Și n’a vrut omul să rămâie, și sculându-se a purces, și a venit până împreajma Ievusului, acesta este Ierusalimul, și cu el o păreche de asini înșălați și țiitoarea lui cu dânsul.

11Și a venit până la Ievus, și ziua erà plecată foarte, și a zis sluga către stăpânul său: vino să ne abatem în cetatea aceasta a Ievuseului, și să mânem într’însa.

12Iar stăpânul său a zis către el: nu ne vom abate în cetate streină întru care nu este dintru fiii lui Israil, ci să trecem până la Gavaa.

13Și a zis slugei sale: vino și să ne apropiem la un loc dintr’acestea, și să mânem în Gavaa sau în Rama.

14Și trecând au mers, și le-a apus soarele aproape de Gavaa, care este întru Veniamin.

15Și s’au abătut acolo să intre să mâe în Gavaa, și au intrat și au șezut în ulița cetății, și nu erà om care să-i primească în casa sa să mâe.

16Și iată un om bătrân a venit dela lucrurile sale din câmp seara, și omul acesta și el erà din muntele Efraim, și lăcuià în Gavaa, iar oamenii locului erau fiii lui Veniamin.

17Și ridicându-și ochii săi a văzut pre omul cel călător în ulița cetății, și i-a zis omul cel bătrân: unde mergi, și de unde vii?

18Și i-a răspuns lui: dela Vitleemul lui Iuda trecem noi până la coastele muntelui Efraim, eu de acolo sunt, și am mers până în Vitleemul lui Iuda și mă duc la casa mea, și nu este om, care să mă primească în casă.

19Și paie și de mâncare asinii noștri au, și pâine și vin am eu, și slujnica ta și slujitorul care este cu robii tăi, de nimica n’avem lipsă.

20Și a zis omul cel bătrân: pace ție, toată lipsa ta eu o voiu plinì, numai în uliță să nu mâi.

21Și l-a băgat pre el în casa sa, și au așezat asinii lui, și lor le-a spălat picioarele, și au mâncat și au băut.

22Și veselindu-se ei, iată bărbații cetății, fiii cei fărădelege, au încunjurat casa, și au bătut în ușe, și au zis către omul cel bătrân stăpânul casei, scoate pre omul cel ce a intrat în casa ta, ca să-l cunoaștem pre el.

23Și a ieșit la ei omul, stăpânul casei, și a zis către ei: nu fraților, să nu faceți rău, dacă a intrat omul acesta în casa mea, să nu faceți nebunia aceasta.

24Iată fata mea fecioară și țiitoarea lui scoate-le-voiu pre ele afară, și le smeriți pre ele, și le faceți ce este plăcut înaintea ochilor; iar bărbatului acestuia să nu faceți această faptă nebunească.

25Și nevrând oamenii să asculte de el, a luat bărbatul țiitoarea sa, și o a scos la ei afară, și o au cunoscut pre ea, și ș’au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața, și o au slobozit când se luminà de ziuă.

26Și a venit femeia despre ziuă, și a căzut la ușa casei omului unde erà bărbatul ei până s’a luminat.

27Și după ce s’a luminat dimineața, a deschis bărbatul ei ușile, ieșind ca să-și meargă în calea sa, și iată femeia lui țiitoarea căzută lângă ușa casei și mâinile ei pre prag.

28Și a zis către ea: scoală-te și să mergem, și n’a răspuns lui, că murise, și luând-o o a pus pre asin, și sculându-se s’a dus la casa sa.

29Și intrând în casa sa a luat sabia, și apucând pre țiitoarea sa o a împărțit după oasele ei în douăsprezece părți, și le-a trimis la toate neamurile lui Israil.

30Și au fost toți cei ce vedeau, ziceau: nu s’a făcut nici s’a văzut așà din ziua de când au ieșit fiii lui Israil din pământul Eghipetului, până în ziua aceasta. Și a poruncit oamenilor, pre carii i-a trimis, zicând: acestea să grăiți către tot Israilul: de s’a mai făcut lucru ca acesta, sfătuiți-vă și grăiți împreună despre lucrul acesta.