Judecătorii 15

1Și după câteva zile, în vremea secerii grâului, a mers Samson să-și vază femeia sa, și i-a adus ei un ied din capre și a zis: voiu să intru la femeia mea să mă culc cu dânsa, și nu l-a lăsat pre el tatăl ei să intre.

2Și a zis tatăl ei: am crezut în adevăr că cu totul o ai urît pre ea, și o am dat unuia din prietenii tăi, iată sora ei cea mai tânără, au nu mai bună este decât ea? Fie dar a ta în locul aceleia.

3Și le-a zis lor Samson: nevinovat voiu fi eu acum înaintea celor de alt neam, pentrucă voiu face eu lor rău.

4Și ducându-se Samson, a prins trei sute de vulpi și le-a legat coadă de coadă, și luând făclii a legat câte o făclie între două coade.

5Și aprinzând făcliile, a slobozit vulpile în holdele celor de alt neam, și le-a ars și holdele cele secerate din arie și cele nesecerate, și viile și maslinii.

6Iar cei de alt neam au zis: cine a făcut aceasta? Au spus: Samson ginerile Tamnateului, pentrucă i-a luat femeia lui și o a dat tovarășului lui; și mergând cei de alt neam, au ars casa tatălui ei și pre dânsa cu foc.

7Și a zis lor Samson: de ați făcut voi așà cu dânsa, nu’mi place; ci izbândă mie despre fiecare din voi voiu face.

8Și i-a bătut pre ei bătae mare preste pulpă și preste coapsă, și pogorîndu-se de acolo a lăcuit lângă rîu la peștera pietrei Itamului.

9Și s’au dus cei de alt neam, și au tăbărît în Iuda, și s’au răsfirat în Lehi.

10Iar bărbații lui Iuda le-au zis lor: de ce ați venit asupra noastră? Iar cei de alt neam au zis: ca să legăm pre Samson am venit, și să-i facem lui precum a făcut și el nouă.

11Și s’au dus din Iuda trei mii de oameni la gura pietrei Itamului, și au zis către Samson: au nu știi, că ne stăpânesc pre noi cei de alt neam? Și de ce ai făcut aceasta nouă? Și le-a zis lor Samson: cum mi-au făcut ei mie, așà le-am făcut și eu lor.

12Iar ei i-au zis lui: să te legăm am venit noi, și să te dăm în mâinile celor de alt neam; iar el le-a zis lor: să-mi jurați, că nu mă veți omorî; ci mă veți da lor, iar voi nu cumvà să vă împrotiviți mie.

13Și au jurat lui, zicând: nu, ci numai te vom legà, și te vom da în mâna lor, iar cu moarte nu te vom omorî; și l-au legat pre el cu două funii nouă, și l-au dus pre el dela piatra aceea.

14Și venind până la Lehi, cei de alt neam strigau de bucurie, și au alergat înaintea lui. Iar Duhul Domnului s’a îndreptat preste Samson, și funiile cu care erau legate mâinile lui, s’au făcut ca niște câlți de fața focului, și s’au dezlegat legăturile de pre brațele lui.

15Și aflând o falcă de asin lepădată, și întinzându-și mâna o a luat, și a omorît cu ea o mie de bărbați.

16Și a zis Samson: cu o falcă de asin stingând i-am stins pre ei, cu o falcă de asin am omorît o mie de bărbați.

17Și a fost după ce a încetat a grăì, a aruncat falca din mâna sa, și a numit locul acela ucidere cu falcă.

18Și a însetoșat foarte, și a strigat către Domnul, și a zis: tu ai dat în mâna robului tău această mântuire mare, și acum murì-voiu de sete, și cădeà-voiu în mâna celor netăieți împrejur?

19Și au deschis Dumnezeu o adâncătură în falcă, și a ieșit din ea apă, și a băut, și s’a întors duhul lui, și s’a răcorit; pentru aceea s’a chemat numele locului aceluia: izvorul celui ce se roagă, care este în Lehi până în ziua aceasta.

20Și a judecat pre Israil în zilele celor de alt neam douăzeci de ani.