Judecătorii 5

1Și au cântat Devora și Varac fiul lui Avineem în ziua aceea, zicând:

2Făcutu-s’a descoperire în Israil, când și-a adus poporul bunăvoia sa: binecuvântați pre Domnul.

3Auziți împărați, și luați aminte domni, eu Domnului voiu cântà, și voiu cântà Dumnezeului lui Israil.

4Doamne! Când ai ieșit tu din Seir și când ai trecut prin câmpul Edomului, pământul s’a cutremurat și cerul s’a turburat și norii au picat apă.

5Munții s’au clătit de fața Domnului Eloì; însuși Sinai de fața Domnului Dumnezeului lui Israil.

6În zilele lui Samegar fiul lui Anat, în zilele Iailei închise erau căile, și cei ce umblau pre căi, au mers pre căi strâmbe.

7Încetat-au cei puternici în Israil, încetat-au, până când s’a sculat Devora, până când s’a sculat maică în Israil.

8A ales el dumnezei noi, atunci răsboiul erà la porți; văzut-au pavăză, și suliță în cei patruzeci de mii ai lui Israil?

9Inima mea la cele rânduite lui Israil; puternicii poporului binecuvântați pre Domnul.

10Cei ce încălecați pre asini netezi la amiază, cei ce ședeți la judecată și cei ce umblați în calea sfetnicilor, grăiți.

11Ridicà-vor glasurile lor cei ce cântă cu unelte în mijlocul celor ce se veselesc; acolo vor da dreptățile. Doamne! Dreptăți întărește întru Israil, atunci s’a pogorît în cetățile sale poporul Domnului.

12Scoală-te, scoală-te Devora; scoală-te, scoală-te, grăește cântare; scoală-te Varac, întărește Devoro pre Varac, și robește robimea ta, fiul lui Avineem.

13Atunci s’a mărit tăriea lui; Doamne! Smerește supt picioarele mele pre cei mai tari decât mine.

14Poporul lui Efraim i-a desrădăcinat pre ei în vale, și fratele tău Veniamin întru popoarele sale, dela mine Mahir s’a pogorît cercând, și dela Zavulon bărbați puternici în toiagul povestirei cărturarului.

15Și povățuitorii lui Isahar cu Devora și cu Varac, așà Varac în vale a trimis pedestrii săi în partea lui Ruvim, mari sunt cercetările inimii.

16Pentruce șezi între Mosfadimi? Ca să auzi șuerăturile celor ce se scoală ca să vie la ale lui Ruvim? Mari sunt cercetările inimii.

17Galaad dincolo de Iordan a întins corturile, și Dan pentruce s’a îndeletnicit la luntri? Asir a șezut la marginea mării, și la ieșirile ei a întins corturi.

18Zavulon, care ș’a aruncat sufletul său la moarte, și Neftalì la înălțimile țarinii.

19Venit-au la el împărați, și s’au rânduit la bătaie, atunci au dat răsboiu împărații Hanaanului în Tanaah la apa Maghedo, și mulțimea argintului nu au luat.

20Din cer s’au oștit stelele, din rândul lor s’au oștit cu Sisara.

21Pâraele Chisonului au lepădat afară stârvurile lor; pâraele Cadiminului, pâraele Chisonului, călca’l-va pre el de tot sufletul meu cel tare.

22Atunci s’au rupt unghiile cailor fugând degrab cei tari ai lor.

23Blestemați pre Miroz zice Îngerul Domnului, cu blestem să blestemați pre cei ce lăcuesc într’însul, că n’au venit spre ajutor Domnului, ajutorul vostru Domnul întru ostași puternic.

24Binecuvântată să fie între femei Iail femeia lui Haver Kineul, dintru femeile din cort să fie binecuvântată.

25Apă a cerut dela ea, și lapte i-a dat lui, în blid domnesc i-a adus unt.

26Mâna sa cea stângă la țăruș o a întins, și dreapta sa la maiul cel de bătut, cu maiul a lovit pre Sisara, a sfredelit capul lui, a găurit tâmpla lui.

27La picioarele ei prăvălindu-se a căzut, și a adormit la genunchele ei, lângă care s’a plecat, în ce chip s’a închis acolo a căzut ticăloșește.

28Pre fereastră s’a uitat femeia lui Sisara, și a strigat: pentruce a întârziat carul lui a venì? Pentruce au zăbovit mersul carelor lui.

29Jupânesele cele înțelepte ale ei au răspuns către ea, și ea iarăși întorceà cuvintele sale în sine.

30Au doar nu-l vor aflà pre el împărțind prăzi? O fată sau două fete fiecărui bărbat, prăzile văpselelor sunt ale lui Sisara, prăzile văpselelor a împiestririi, văpseală a împestritorilor, aceste prăzi sunt împrejurul grumazului lui.

31Așà să piară toți vrăjmașii tăi Doamne; iar cei ce te iubesc pre tine să fie ca răsăritul soarelui întru puterea sa.

32Și a fost pace în țară patruzeci de ani.