2 Împărați 19

1Și s’a spus lui Ioav, zicând: iată împăratul plânge și se tânguește pentru Avesalom.

2Și s’a schimbat biruința în ziua aceea în jale la tot poporul, că a auzit poporul în ziua aceea zicând: că se întristează împăratul pentru fiul său.

3Și s’a furișat poporul în ziua aceea a intrà în cetate, cum se furișează poporul cel ce se rușinează când fuge dela răsboiu.

4Și împăratul a ascuns fața sa și a strigat împăratul cu glas mare zicând: fiul meu Avesalom! Avesalom fiul meu! fiul meu!

5Și a intrat Ioav la împăratul în casă, și a zis: rușinat-ai astăzi fețele tuturor robilor tăi, celor ce te-au scos dela moarte pre tine astăzi, și sufletul fiilor tăi și al fetelor tale, și sufletul femeilor tale, și sufletul țiitoarelor tale.

6Iubind pre cei ce te urăsc pre tine, și urând pre cei ce te iubesc, și ai arătat astăzi, că nu’ți este ție de boierii tăi, nici de slugi, că am cunoscut astăzi, că de ar fi trăit Avesalom, toți noi astăzi am fi morți, că acesta erà drept întru ochii tăi.

7Și acum te scoală, și ieși afară și grăește la inimile robilor tăi, că pre Domnul m’am jurat, că de nu vei ieșì afară astăzi, nu va rămâneà om cu tine în noaptea aceasta, și vei cunoaște că mai mare este ție răul acesta decât tot răul ce ți-a venit ție din tinerețele tale până acum.

8Și s’a sculat împăratul, și a șezut în poartă, și la tot poporul a vestit zicând: iată împăratul șade în poartă, și a venit tot poporul înaintea împăratului la poartă; iar Israil a fugit fiecare în lăcașul său.

9Și erà tot poporul pricindu-se întru toate neamurile lui Israil zicând: împăratul David ne-a mântuit pre noi de toți vrăjmașii noștri, și el ne-a scos pre noi din mâna celor de alt neam, și acum a fugit din țară și dela împărățiea sa de Avesalom.

10Și Avesalom pre care l-am uns preste noi a murit în răsboiu, și acum pentruce voi întârziați a întoarce pre împăratul? Și cuvântul a tot Israilul a venit la împăratul.

11Și împăratul David a trimis la Sadoc și la Aviatar preoții, zicând: grăiți către bătrânii lui Iuda și le spuneți: pentruce întârziați a întoarce pre împăratul la casa sa? Și cuvântul a tot Israilul a venit la împăratul.

12Și frații mei sunteți voi, oasele mele și carnea mea voi, și pentruce întârziați a întoarce pre împăratul la casa lui?

13Și ziceți lui Amesai: au nu osul meu și carnea mea ești tu? Și acum așà să facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adauge, de nu vei fi tu căpetenie preste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioav.

14Și a câștigat inima tuturor celor din Iuda, ca a unui om, și a trimis la împăratul zicând: întoarce-te tu și toți robii tăi.

15Și s’a întors împăratul și a venit până la Iordan, și bărbații lui Iuda au venit în Galgala, ca să meargă întru întâmpinarea împăratului, ca să treacă pre împăratul Iordanul.

16Și a grăbit Semei feciorul lui Ghira fiul lui Iemini din Vaurimi, și s’a pogorît cu bărbații lui Iuda întru întâmpinarea împăratului David.

17Și o mie de bărbați cu el din neamul lui Veniamin, și Siva sluga casei lui Saul, și cincisprezece fii ai lui cu el, și douăzeci de slugi ai lui cu el, și au trecut Iordanul înaintea împăratului, și au făcut slujba ca să treacă pre împăratul.

18Și au trecut trecătoarea ca să scoale casa împăratului, și ca să facă ce este drept întru ochii lui; iar Semei feciorul lui Ghira a căzut pre fața sa înaintea împăratului când a trecut el Iordanul;

19Și a zis către împăratul: să nu-mi socotească mie Domnul meu fărădelegea, și să nu-ți aduci aminte de nedreptățile care ți-a făcut robul tău în ziua în care ieșà domnul meu împăratul din Ierusalim, ca să le pue împăratul în inima sa.

20Că a cunoscut robul tău că eu am păcătuit, și iată eu am venit astăzi mai înainte decât tot Israilul și decât casa lui Iosif, ca să mă pogor întru întâmpinarea domnului meu împăratul.

21Și a răspuns Avesa feciorul Saruei, și a zis: au pentru aceasta nu se va omorî Semei pentrucă a blestemat pre unsul Domnului?

22Și a zis David: ce este mie și vouă fiii Saruei? Pentruce vă faceți astăzi mie împrotivnici? Astăzi nu se va omorî nici un om din Israil, că nu știu de voiu împărățì eu astăzi preste Israil.

23Și a zis împăratul către Semei: nu vei murì, și s’a jurat lui împăratul.

24Și Memfivostè feciorul lui Ionatan, fiul lui Saul, s’a pogorît întru întâmpinarea împăratului, și n’a grijit picioarele sale, nici ș’a tăiat unghiile sale, nici ș’a tocmit mustața sa, și hainele sale nu ș’a spălat din ziua în care s’a dus împăratul până în ziua în care a venit el cu pace.

25Și a fost când intrà în Ierusalim întru întâmpinarea împăratului, i-a zis lui împăratul: pentruce n’ai mers cu mine Memfivostè?

26Și a zis Memfivostè către împăratul: domnul meu împărate! Robul meu m’a înșelat, că a zis sluga ta lui: pune șaua pre asină și să încalec și să merg cu împăratul, că șchiop este robul tău.

27Și a grăit rău de robul tău către domnul meu împăratul, și domnul meu împăratul ca îngerul lui Dumnezeu, și fă ce este bine întru ochii tăi.

28Că n’a fost toată casa tatălui meu fără numai oameni de moarte înaintea domnului meu împăratul; iar tu ai pus pre robul tău între cei ce mănâncă din masa ta, și ce îndreptare mai este mie, sau ce poci strigà încă către împăratul?

29Și a zis lui împăratul: pentruce mai grăești încă cuvintele tale? Zis-am: tu și Siva împărțiți țarina.

30Și a zis Memfivostè către împăratul: și toate să le ia, după ce a venit domnul meu împăratul cu pace la casa sa.

31Și Verzeli Galaaditeanul s’a pogorît din Roghelim, și a trecut cu împăratul Iordanul, ca să-l petreacă pre el Iordanul.

32Iar Verzeli erà om bătrân foarte, ca de optzeci de ani, acesta a hrănit pre împăratul când lăcuià el în Manaim, că erà om avut foarte.

33Și a zis împăratul către Verzeli: tu treci cu mine, și eu voiu hrănì bătrânețele tale cu mine în Ierusalim.

34Și a zis Verzeli către împăratul: câte sunt zilele anilor vieții mele, ca să mă suiu cu împăratul în Ierusalim?

35Om de optzeci de ani sunt eu astăzi, au doar cunoaște-voiu între bine și între rău? Au cunoaște-va încă robul tău ce va mâncà sau ce va beà? Au auzi-voiu încă glasul căutătorilor sau al cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău sarcină preste domnul meu împăratul?

36Căci puțin va trece robul tău Iordanul cu împăratul, și pentruce să-mi facă mie împăratul răsplătirea aceasta?

37Să se întoarcă dar robul tău, și să mor în cetatea mea lângă mormântul tatălui meu și al mumei mele.

38Și iată robul tău Hamaam fiul meu va trece cu domnul meu împăratul, fă cu el ce este bine întru ochii tăi; și a zis împăratul: cu mine să treacă Harhaam, și eu voiu face cu el ce este bine întru ochii mei, și ori câte vei poftì dela mine, voiu face ție.

39Și a trecut tot poporul Iordanul, și împăratul a trecut, și sărutat împăratul pre Verzeli și bine l-a cuvântat pre el, și s’a întors la casa sa.

40Și a trecut împăratul în Galgala, și Hamaam a trecut cu el, și tot poporul lui Iuda a trecut cu împăratul, și încă jumătate din poporul lui Israil.

41Și iată tot Israilul a venit la împăratul, și a zis către împăratul: pentruce te-a furat pre tine frații noștri bărbații lui Iuda de au trecut pre împăratul și casa lui Iordanul și toți bărbații lui David cu dânsul?

42Și au răspuns toți bărbații lui Iuda către bărbații lui Israil, și au zis: fiindcă se apropie de mine împăratul, pentruce te-ai mânieat așà de lucrul acesta? Au doar am mâncat din mâncarea împăratului? sau ne-a făcut nouă vre un dar? sau ne-a ridicat vre-o sarcină?

43Și a răspuns bărbatul lui Israil bărbatului lui Iuda, și a zis: zece mâini sunt la împăratul, și cel întâiu născut eu sunt, au tu? Încă și întru David sunt mai mult decât tine, și pentruce m’ai batjocorit, și nu s’a socotit cuvântul meu cel dintâiu către Iuda, ca să întorc pre împăratul meu? Și s’a întărit cuvântul bărbatului lui Iuda mai mult decât cuvântul bărbatului lui Israil.