2 Împărați 14

1Și cunoscând Ioav fiul lui Saruia, că inima împăratului s’a întors spre Avesalom,

2A trimis Ioav în Tecoe, și a luat de acolo pre o femeie înțeleaptă, și a zis către ea: plângi și te îmbracă cu haine de jale, și nu te unge cu untdelemn, și fii ca și o femeie care jelește pre mort în multe zile.

3Și să mergi la împăratul și să grăești către dânsul aceste, și Ioav i-a spus cuvintele ce aveà să zică.

4Și venind femeia Tecoiteană la împăratul a căzut pre fața sa la pământ, și s’a închinat lui, și a zis: ajutor împărate, ajutor.

5Și a zis către ea împăratul: ce este ție? Iar ea a zis: femeie văduvă sunt eu, și a murit bărbatul meu.

6Și aveà roaba ta doi feciori, și s’au sfădit amândoi în țarină, și n’a fost cine să-i desparță, și a lovit unul pre celalt frate al său, și l-a omorît.

7Și iată s’a sculat toată casa asupra roabei tale, și a zis: dă pre cel ce a lovit pre fratele său, și-l vom omorî pre el pentru vieața fratelui său, pre care l-a omorît, și vom pierde și pre moșteanul vostru; și vor stinge focul meu care a rămas, ca să nu aibă bărbatul meu urmaș și nume pre fața pământului.

8Și a zis împăratul către femeie: mergi sănătoasă la casa ta, și eu voiu poruncì pentru tine.

9Și a zis femeia Tecoiteană către împăratul: asupra mea doamne împărate al meu să fie fărădelegea, și asupra casei tatălui meu, iar împăratul și scaunul lui să fie nevinovat.

10Și a zis împăratul: cine este cel ce grăește împrotiva ta? Să-l aduci la mine, și nu va mai adaoge a se atinge de tine.

11Și a zis femeia: aducă-și aminte dar împăratul de Domnul Dumnezeul său, când se va adunà rudenia de sânge să strige, și să nu piarză pre fiul meu, și a zis împăratul: viu este Domnul, de va cădeà din părul fiului tău pre pământ.

12Și a zis femeia: să grăiască dar roaba ta către domnul meu împăratul cuvânt, și a zis: grăește.

13Și a zis femeia: pentruce ai socotit aceasta asupra poporului lui Dumnezeu, și pentruce a grăit împăratul cuvântul acesta, ca să se facă greșala de a nu întoarce împăratul pre cel gonit?

14Că cu moarte vom murì, și ca apa ce se varsă pre pământ care nu se va adunà; și nu va luà Dumnezeu suflet, nici va socotì să scoață dela el pre cel gonit.

15Și acum am venit a grăì către împăratul domnul meu cuvântul acesta, că mă va vedeà poporul. Și roaba ta a zis: să grăiesc dar către domnul meu împăratul, că doară va face împăratul cuvântul roabei sale.

16Că va ascultà împăratul; mântuiască pre roaba sa din mâna omului celui ce caută să mă piarză pre mine și pre fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.

17Și a grăit întru sine roaba ta: cuvântul domnului meu împăratului va fi spre mângâere, că, ca îngerul lui Dumnezeu, așà este domnul meu împăratul a auzì binele și răul, și Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine.

18Și răspunzând împăratul a zis către femeie: să n’ascunzi de către mine cuvântul de care eu te voiu întrebà, și a zis femeia: grăiască domnul meu împăratul.

19Și a zis împăratul: au nu mâna lui Ioav este cu tine în toate acestea? Și a zis femeia către împăratul: viu este sufletul tău doamne al meu împărate, de mă abat la dreapta sau la stânga întru toate câte a grăit domnul meu împăratul; robul tău Ioav el mi-a poruncit mie și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea.

20Robul tău Ioav a făcut ca să învelesc așà cuvântul acesta, și domnul meu împăratul este înțelept ca înțelepciunea îngerului lui Dumnezeu a cunoaște toate cele de pre pământ.

21Și a zis împăratul către Ioav: iată am făcut ție după cuvântul tău acesta, mergi întoarce pre fiul meu Avesalom.

22Și căzând Ioav cu fața sa pre pământ s’a închinat și a binecuvântat pre împăratul, și a zis Ioav: astăzi a cunoscut robul tău, că am aflat har întru ochii tăi doamne al meu împărate! Că a făcut domnul meu împăratul cuvântul robului său.

23Și sculându-se Ioav s’a dus în Ghedsur, și a adus pre Avesalom în Ierusalim.

24Și a zis împăratul: să se întoarcă în casa sa, iar fața mea să nu o vază; și s’a întors Avesalom în casa sa, și fața împăratului nu o a văzut.

25Și ca Avesalom nu erà om frumos în tot Israilul lăudat foarte, din talpele picioarelor lui și până în creștetul lui nu aveà nici o meteahnă.

26Și când tundeà el capul său, că se tundeà în fiecare an pentrucă îl îngreuià, și tunzându-se el cumpăneà părul capului lui două sute de sicli cu siclul cel împărătesc.

27Și s’a născut lui Avesalom trei feciori și o fată, și numele ei erà Tamar, aceasta erà femeie frumoasă foarte, și a fost femeie lui Rovoam feciorul lui Solomon, și a născut lui pre Avie.

28Și a șezut Avesalom în Ierusalim doi ani de zile, și fața împăratului nu o a văzut.

29Și a chemat Avesalom pe Ioav ca să-l trimiță pre el la împăratul, și n’a vrut să vie la el, și a trimis a doua oară la el, și n’a vrut să vie.

30Și a zis Avesalom către slugile sale: vedeți în țarină partea lui Ioav cea lipită de a mea, unde are el orz, mergeți și o aprindeți cu foc, și au ars slugile lui Avesalom holda lui Ioav cu foc.

31Și au mers robii lui Ioav la el rupându-și hainele lor, și au zis: ars-au slugile lui Avesalom holda cu foc, și sculându-se Ioav a venit la Avesalom acasă, și a zis către el: pentruce au ars slugile tale holda mea cu foc?

32Și a zis Avesalom către Ioav: iată am trimis la tine, zicând: vino aici și te voiu trimite la împăratul, gândind: pentruce am venit din Ghedsur? Bine erà mie să fiu acolo, și acum iată fața împăratului n’am văzut, iar de este întru mine nedreptate omoară-mă.

33Și a intrat Ioav la împăratul, și i-a spus lui, și a chemat pre Avesalom, și a intrat la împăratul și s’a închinat lui și a căzut cu fața sa pre pământ înaintea feții împăratului, și a sărutat împăratul pre Avesalom.