2 Împărați 18

1Și a numărat David tot poporul cel ce erà cu el, și a pus preste ei căpetenii preste mii și preste sute.

2Și a trimis David a treia parte din popor supt povățuirea lui Ioav, și a treia parte supt povățuirea lui Avesa feciorul Saruei fratele lui Ioav, și a treia supt povățuirea lui Eti Gheteul, și a zis David către popor: voiu ieși negreșit și eu cu voi.

3Și ziseră: să nu ieși, că de vom fugì, nu vor țineà seamă de noi, și de vom murì jumătate din noi, nu vor țineà seamă de noi, că tu ești cât noi zece mii. Și acum mai bine va fi să fii tu nouă în cetate ajutor, ca să ne ajuți.

4Și a zis către ei împăratul: ce va plăceà întru ochii voștri, voiu face, și a stătut împăratul de laturea porții, și tot poporul ieșea cu sutele și cu miile.

5Și a poruncit împăratul lui Ioav și lui Avesa și lui Eti, zicând: cruțați-mi pre feciorul meu Avesalom, și tot poporul a auzit pre împăratul poruncind tuturor boierilor pentru Avesalom.

6Și a ieșit tot poporul în dumbravă împrotiva lui Israil, și s’a făcut răsboiu în dumbrava lui Efraim.

7Și a căzut acolo poporul lui Israil înaintea slugilor lui David, și s’a făcut înfrîngere mare în ziua aceea, ca la vr’o douăzeci de mii de bărbați.

8Și s’a făcut acolo răsboiu întins preste fața a tot pământul, și mai mulți din popor a mâncat dumbrava, decât sabiea în ziua aceea.

9Și s’a întâmpinat Avesalom cu slugile lui David, și Avesalom erà călare pre mușcoiul său, și a intrat mușcoiul supt desimea unui stejar mare, și s’a încleștat capul lui în stejar, și a rămas spânzurat, între cer și între pământ, și mușcoiul s’a dus de supt el.

10Și a văzut un om și a spus lui Ioav, și a zis: iată am văzut pre Avesalom spânzurat în stejar.

11Și a zis Ioav omului celui ce i-a spus: iată dacă l-ai văzut, pentruce nu l-ai ucis acolo la pământ? Și eu ți-aș fi dat ție zece sicli de argint și un brâu.

12Și a zis omul către Ioav: de mi-ai da în mână o mie de siclii de argint, nu voiu pune mâna mea pre fiul împăratului, că în auzul nostru a poruncit împăratul ție și lui Avesa și lui Eti zicând: cruțați pre feciorul meu Avesalom.

13Cum aș face nedreptate asupra vieții lui, că lucrul nu va rămâneà ascuns împăratului, și tu ai stà din protivă.

14Și a zis Ioav: eu voiu începe aceasta, nu te voiu așteptà pre tine, și a luat Ioav trei săgeți în mâna sa, și le-a înfipt în inima lui Avesalom, încă fiind el viu în desișul stejarului.

15Și l-au încunjurat zece slugi, carii purtau armele lui Ioav, și loviră pre Avesalom, și-l omorîră.

16Și a trâmbițat Ioav cu cornul, și s’a întors poporul, ca să nu gonească după Israil, că nu se îndurà Ioav de popor.

17Și au luat pre Avesalom, și l-au aruncat într’o prăpastie mare în dumbravă, într’o râpă mare, și au pus preste el grămadă de pietre mari foarte, și tot Israilul a fugit fiecare la lăcașul său.

18Iar Avesalom încă fiind viu a luat, și ș’a făcut luiș stâlp, pe care l-a pus în valea împăratului, că a zis: că n’are el fecior, ca să se pomenească numele lui, și a numit stâlpul pre numele său, și se chiamă el mâna lui Avesalom până în ziua aceasta.

19Și Ahimaas feciorul lui Sadoc a zis: voiu alergà și voiu bine vestì împăratului, că i-au făcut lui Domnul izbândire din mâna vrăjmașilor lui.

20Și a zis Ioav lui: tu nu ești om de bune vestiri în ziua aceasta, ci într’altă zi vei bine vestì; iar în ziua de astăzi nu vei vestì bine, de vreme ce a murit fiul împăratului.

21Și a zis Ioav lui Husi: mergând spune împăratului câte ai văzut, și s’a închinat Husi lui Ioav, și s’a dus.

22Și a adaos încă Ahimaas feciorul lui Sadoc, și a zis către Ioav: fie ce va fi, voiu alergà și eu după Husi; și a zis Ioav: pentruce să alergi tu fiul meu? Vino, că de vei merge nu-ți este ție de folos vestea bună.

23Și a zis Ahimaas: numai decât voiu alergà; și a zis Ioav lui: aleargă, și a alergat Ahimaas pre calea șesului, și a întrecut pre Husi.

24Și David ședea între cele două porți, și s’a dus strejarul în cerdacul porții la zid, și ridicându-și ochii săi a văzut, și iată un om alergând singur înaintea lui.

25Și a strigat strejarul, și a spus Împăratului; și a zis Împăratul: de este singur, bună veste este în gura lui, și tot mergeà și se apropieà.

26Și a văzut strejarul alt om alergând, și a strigat strejarul către poartă, și a zis: iată și alt om aleargă singur; și a zis Împăratul: și acesta este bun vestitor.

27Și a zis strejarul: eu văz că cel ce aleargă întâiu parcă ar fi alergătura lui Ahimaas feciorul lui Sadoc; și a zis Împăratul: om bun este acesta, și cu veste bună vine.

28Și a strigat Ahimaas, și a zis către împăratul: pace! Și s’a închinat Împăratului cu fața sa la pământ, și a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul tău cel ce au biruit pre oamenii cei ce ridicase mâna lor asupra Domnului meu Împăratul.

29Și a zis împăratul: pace este fiului Avesalom? Și a zis Ahimaas: văzut-am mulțime mare veselindu-se, când a trimis Ioav robul împăratului pre robul tău, și n’am cunoscut ce este acolo.

30Și a zis împăratul: întoarce-te și stai aici, și s’a întors și a stătut.

31Și iată Husi după el a venit, și a zis împăratului: veste bună aduc domnului meu împăratului, că au făcut judecată ție Domnul astăzi din mâna tuturor celor ce s’au sculat asupra ta.

32Și a zis împăratul către Husi: este pace fiului Avesalom? Și a zis Husi: fie ca feciorul acesta, vrăjmașii domnului meu împăratului și toți câți s’au sculat asupra lui cu rele.

33Și s’a turburat împăratul, și s’a suit în foișorul cel deasupra porții și a plâns, și așà a zis când îl plângeà pre el: fiul meu Avesalom fiul mieu! Fiul meu Avesalom! Mai bine muream eu pentru tine? eu pentru tine, Avesaloame fiul meu! Fiul meu!