4 Împărați 2

1Și a fost când au vrut Domnul să înalțe pre Ilie în vifor mare, ca spre cer, au mers Ilie și Eliseiu la Galgala.

2Și a zis Ilie către Eliseiu: șezi aici că Domnul m’au trimis până la Vetil, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà pre tine.

3Și a venit la Vetil, și au venit fiii prorocilor cei din Vetil la Eliseiu, și au zis către el: știi că ia astăzi Domnul pre domnul tău deasupra capului tău? Și a zis: și eu am cunoscut, tăceți.

4Și a zis Ilie lui Eliseiu: șezi aici că Domnul m’au trimis la Ierihon, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà.

5Și a venit la Ierihon, și s’au apropieat fiii prorocilor cei din Ierihon la Eliseiu, și au zis către el: știi că ia astăzi Domnul pre domnul tău deasupra capului tău? Și a zis: și eu am cunoscut, tăceți.

6Și a zis Ilie lui: șezi aici că Domnul m’au trimis până la Iordan, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà, și au mers amândoi.

7Și cincizeci de oameni din feciorii prorocilor au venit și au stătut împreajmă dedeparte, iar ei amândoi au stătut lângă Iordan.

8Și a luat Ilie cojocul său, și l-a învârtit, și a lovit cu dânsul apa, și s’a împărțit apa încoace și încolo, și au trecut amândoi în pustie.

9Și a fost dacă au trecut ei, a zis Ilie lui Eliseiu: cere, ce vei să-ți fac mai înainte de ce mă voiu luà dela tine? Și a zis Eliseiu: să fie Duhul care este în tine îndoit întru mine.

10Și a zis Ilie: greu lucru ceruși, însă de mă vei vedeà când mă voiu luà dela tine, va fi ție așà; iar de nu mă vei vedeà, nu va fi.

11Și a fost când mergeau ei și vorbeau, iată un car de foc și cai de foc au despărțit pre amândoi, și s’a înălțat Ilie în vifor mare ca spre cer.

12Și Eliseiu priveà și strigà: Părinte! Părinte! Carul lui Israil și călărașul lui, și mai mult nu l-a văzut pre el, și s’a apucat Eliseiu de hainele sale și le-a rupt în două.

13Și a luat cojocul lui Ilie, care căzuse deasupra lui Eliseiu.

14Și s’a întors Eliseiu, și a stătut pre țărmurile Iordanului, și a luat cojocul lui Ilie, care căzuse deasupra lui, și a lovit apa, și nu s’a despărțit, și a zis: unde este Dumnezeul lui Ilie, încă și acum? Și a lovit apa a doua oară, și s’au împărțit apele încoace și încolo, și a trecut Eliseiu pre uscat.

15Și l-au văzut pre el feciorii prorocilor cei din Ierihon din preajma lui, și au zis: odihnit-a Duhul lui Ilie preste Eliseiu, și au venit înaintea lui Eliseiu, și s’au închinat lui până la pământ.

16Și au zis către el: iată cu slugile tale sunt cincizeci de bărbați viteji, să meargă să caute pre domnul tău, ca nu cumvà să-l fi ridicat Duhul Domnului și să-l fi aruncat în Iordan, sau într’un munte sau într’un deal, și a zis Eliseiu: nu trimeteți.

17Și l-au silit pre el, și s’a înduplecat, și a zis: trimiteți, și au trimes cincizeci de oameni, și l-au căutat trei zile, și nu l-au aflat.

18Și s’au întors la el, și el ședeà în Ierihon, și a zis Eliseiu: au nu v’am zis vouă să nu trimiteți?

19Și au zis oamenii cetății către Eliseiu: iată lăcuința cetății este bună, precum tu doamne vezi, dar apele sunt rele și pământul sterp.

20Și a zis Eliseiu: aduceți-mi o vadră nouă, și puneți într’însa sare.

21Și au luat, și i-au adus lui, și a ieșit Eliseiu la izvoarele apelor, și a aruncat acolo sarea, și a zis: așà grăește Domnul: vindecat-am apele acestea, și nu va mai fi de acum înainte moarte aici, nici sterpiciune.

22Și s’au vindecat apele până în ziua aceasta, după cuvântul care a grăit Eliseiu.

23Și s’a suit de acolo în Vetil, iar când se suià pre cale, niște copii au ieșit din cetate și-l batjocoreà pre el zicând: suie-te pleșuvule, suie-te pleșuvule.

24Și uitându-se înapoi i-a văzut pre ei, și i-a blestemat în numele Domnului, și iată ieșiră două ursoaice din pădure, și sfâșiară dintru ei patruzeci și doi de copii.

25Și a mers de acolo în muntele Karmilului, și de acolo s’a întors în Samaria.