2 Paralipomene 6

1Atunci a zis Solomon: Domnul au zis că lăcuește în negură.

2Și eu am zidit casă numelui tău sfântă ție, și gata, ca să lăcuești într’însa în veac.

3Și și-a întors împăratul fața sa, și bine a cuvântat toată adunarea lui Israil, și toată adunarea lui Israil stà înainte.

4Și a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil cel ce au grăit cu gura sa către David tatăl meu, și cu mâinile sale au plinit zicând:

5Din ziua care am scos pre poporul meu din pământul Eghipetului, n’am ales cetate din toate semințiile lui Israil, întru care să se zidească casă, ca să fie numele meu acolo, și n’am ales pre alt om să fie povățuitor preste poporul meu Israil;

6Ci am ales Ierusalimul, ca să fie numele meu acolo, și am ales pre David, ca să fie preste poporul meu Israil.

7Și a avut în inimă David tatăl meu, ca să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

8Și au zis Domnul către David tatăl meu: pentrucă ai gândit în inima ta ca să zidești casă numelui meu, bine ai făcut că ai gândit aceasta în inima ta.

9Însă tu nu-mi vei zidì casă, ci fiul tău, care va ieșì din coapsele tale, acela va zidì casă numelui meu.

10Și au plinit Domnul cuvântul acesta, care l-au grăit, și eu m’am sculat în locul lui David tatăl meu, și am șezut pre scaunul lui Israil, precum au grăit Domnul, și am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

11Și am pus într’însa sicriul, în care este legea Domnului care o au pus lui Israil.

12Și a stătut în preajma jertfelnicului Domnului înaintea a toată adunarea lui Israil, și a întins mâinile sale.

13Că făcuse Solomon amvon de aramă de cinci coți de lung și de cinci coți de larg și de trei coți de înalt, și l-a pus în mijlocul curții sfintei, și a stătut preste el și a îngenunchiat înaintea a toată adunarea lui Israil, și a întins mâinile sale spre cer, și a zis:

14Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este asemenea ție Dumnezeu în cer și pre pământ, cel ce păzești legătura și mila cu slugile tale cele ce umblă înaintea ta cu toată inima sa.

15Cel ce ai păzit slugii tale lui David tatălui meu, cuvintele câte i-ai grăit lui, și ai grăit cu rostul tău și cu mâinile tale ai plinit, precum este în ziua aceasta.

16Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Păzește slugii tale, lui David tatălui meu cele ce i-ai grăit lui, zicând: nu va lipsì din tine bărbat înaintea mea, care să șază pre scaunul lui Israil, însă de vor păzì fiii tăi calea sa, și vor umblà în legea mea, cum ai umblat tu.

17Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil, credincios să fie cuvântul tău, care l-ai grăit slugii tale lui David.

18Că cu adevărat, au lăcuì-va Dumnezeu cu oamenii pre pământ? De vreme ce cerul și cerul cerului, nu sunt destule ție, cum va fi casa aceasta care am zidit?

19Caută spre rugăciunea slugii tale și spre cererea mea Doamne Dumnezeule! Ca să auzi cererea mea și rugăciunea cu care se roagă sluga ta înaintea ta astăzi.

20Ca să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea și spre locul acesta, care ai zis să se cheme numele tău într’însul, ca să asculți rugăciunea cu care se roagă sluga ta în locul acesta.

21Și să auzi rugăciunea slugii tale și a poporului tău Israil, care se vor rugà în locul acesta, și tu să asculți din locul lăcașului tău din cer, și să auzi, și milostiv să fii.

22De va greșì cineva aproapelui său, și va luà asupra sa jurământ, ca să facă jurământ, să vie și să jure înaintea jertfelnicului în casa aceasta,

23Tu să asculți din cer, și să faci și să judeci pre robii tăi, ca să răsplătești celui fărădelege și să întorci căile lui în capul lui, și să îndreptezi pre cel drept răsplătind fiecăruia după dreptatea lui.

24De se va frânge poporul tău Israil înaintea vrăjmașilor, de vor greșì ție, și se vor întoarce și se vor mărturisì numelui tău, și se vor rugà și se vor cucerì înaintea ta în casa aceasta,

25Tu să auzi din cer, și milostiv să fii păcatelor poporului tău Israil, și să-i întorci pre ei în pământul care l-ai dat lor și părinților lor.

26Când se va închide cerul și nu va plouà pentrucă au greșit ție, și se vor rugà în locul acesta și vor lăudà numele tău, și se vor întoarce dela păcatele lor pentrucă i-ai smerit pre ei,

27Tu să asculți din cer, și milostiv să fii păcatelor robilor și poporului tău Israil, și să le arăți lor calea cea bună pre care să umble, și să dai ploaie pre pământul tău, care l-ai dat moștenire poporului tău.

28Foamete de va fi pre pământ, moarte de va fi, stricăciune de aer, pălitură, lăcuste și omidă de va fì, și de ’i va necăjì vrăjmașul înaintea cetăților lor, sau orice bătae și necaz,

29Toată rugăciunea și toată cererea, care se va face de orice om, sau de tot poporul lui Israil, de ’și va cunoaște omul bătaia sa și păcatul său, și va întinde mâinile sale spre casa aceasta,

30Tu să-l auzi din cer din lăcașul tău cel gata, și să te milostivești și să dai omului după căile lui, precum vei cunoaște inima lui, că tu singur cunoști inima fiilor oamenilor.

31Ca să se teamă de tine și să umble întru toate căile tale, în toate zilele în care vor trăì pre fața pământului ce l-ai dat părinților noștri,

32Și tot streinul care nu este din poporul tău Israil, și va venì din pământ de departe pentru numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt, de va venì și se va închinà la locul acesta,

33Tu să-l auzi din cer din lăcașul tău cel gata, și să faci toate ori câte te va rugà cel strein, ca să cunoască toate neamurile pământului numele tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israil, și să cunoască că numele tău s’a chemat preste casa aceasta, care am zidit.

34Iar când va ieșì poporul tău la răsboiu asupra vrăjmașilor săi, în calea care vei trimite pre ei, de se vor rugà către tine pre calea cetății aceștia, care o ai ales întru ea, și a casei care o am zidit numelui tău,

35Tu să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor, și să le faci lor dreptate.

36Când vor greșì ție, că nu este om care să nu greșască, și vei bate pre dânșii și-i vei dà pre dânșii în mâinile vrăjmașilor, și-i vor duce în robie, cei ce i-au robit în pământul vrăjmașilor, în pământ departe sau aproape;

37De-și vor întoarce inimile lor în pământul unde sunt robi, și acolo se vor întoarce și se vor rugà ție în robiea lor, zicând: păcătuit-am, făcut-am fărădelege și nedreptate;

38Și se vor întoarce către tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în pământul robiei lor, unde i-au dus pre ei, cei ce i-au robii pre ei, și se vor rugà întorși către calea ce duce la pământul lor, care l-ai dat părinților lor, și la cetatea care o ai ales și la casa, care o am zidit numelui tău,

39Să auzi din cer, din lăcașul tău cel gata rugăciunea lor și cererea lor, și să faci judecată, și milostiv să fii poporului celui ce a păcătuit ție.

40Și acum Doamne! Să fie ochii tăi deschiși și urechile tale să auză rugăciunea locului acestuia.

41Și acum scoală-te Doamne Dumnezeule la odihna ta, tu și sicriul puterii tale; preoții tăi Doamne Dumnezeule s’au îmbrăcat întru mântuire, și cuvioșii tăi să se bucure cu cele bune.

42Doamne Dumnezeule! Să nu întorci fața unsului tău, adu-ți aminte de milele tale care le-ai făcut lui David robului tău.