2 Paralipomene 7

1Dupăce a încetat Solomon a se rugà, s’a pogorît foc din cer, și a mistuit arderile de tot și jertfele, și s’a umplut casa de slava Domnului.

2Și nu puteau preoții să intre în casa Domnului în vremea aceea, că se umpluse casa de slava Domnului.

3Și toți fiii lui Israil când au văzut pogorându-se focul și slava lui Dumnezeu pre casă, au căzut cu fața la pământ pe pardoseala pietrii, și s’au închinat și au lăudat pre Domnul, că este bun, că în veac este mila lui.

4Și împăratul și tot poporul aduceà jertfe înaintea Domnului.

5Și a jertfit împăratul Solomon, douăzeci și două de mii de viței și o sută douăzeci de mii de oi, și a sfințit casa lui Dumnezeu împăratul și tot poporul.

6Și preoții stau la pazele lor, și Leviții cu uneltele cele de cântări ale Domnului, care le-a făcut David împăratul, ca să se mărturisească înaintea Domnului, că în veac este mila lui, și cântau cântările care le-a dat David în mâna lor, iar preoții sunau cu trâmbițele înaintea lor, și tot Israilul stà.

7Și a sfințit Solomon mijlocul curții cei din casa Domnului, pentrucă a făcut acolo arderile de tot și jertfele cele de mântuire, că jertfelnicul cel de aramă, care l-a făcut Solomon nu puteà cuprinde arderile de tot și jertfele și seul.

8Și a făcut Solomon praznic în vremea aceea șapte zile, și tot Israilul cu el adunare mare foarte dela intrarea Imatului și până la pârîul Eghipetului.

9Și a făcut în ziua a opta sfârșit, că sfințirea jertfelnicului a ținut șapte zile și serbarea șapte zile.

10Și în douăzeci și trei ale lunii a șaptea a slobozit poporul la lăcașurile lor veseli și cu inimă bună pentru toate bunătățile, care au făcut Domnul lui David și lui Solomon și lui Israil poporului său.

11Și a sfârșit Solomon casa Domnului și casa împăratului și toate câte a voit întru inima sa Solomon a face în casa Domnului și în casa sa, și a sporit.

12Și s’au arătat Domnul lui Solomon noaptea, și i-au zis lui: auzit-am rugăciunea ta, și am ales casa aceasta, ca să fie mie casă de jertfă.

13De voiu închide cerul, și nu va fi ploaie, și de voiu poruncì lăcustei să mănânce sadurile și de voiu trimite moarte în poporul meu,

14Și de se va smerì poporul meu preste care se chiamă numele meu asupra lor, și se vor rugà și vor căutà fața mea, și se vor întoarce din căile lor cele rele, eu voiu auzì din cer, și milostiv voiu fì păcatelor lor, și voiu vindecà pământul lor.

15Și acum ochii mei vor fi deschiși și urechile mele ascultătoare spre rugăciunea locului acestuia.

16Și acum am ales și am sfințit casa aceasta, ca să fie numele meu într’însa până în veac, și vor fì ochii mei și inima mea acolo în toate zilele.

17Și tu de vei umblà înaintea mea, cum a umblat David tatăl tău, și vei face toate câte am poruncit ție, și poruncile mele și judecățile mele de le vei păzì,

18Voiu ridicà scaunul împărăției tale cum am făgăduit lui David tatălui tău, zicând: nu va lipsì din tine bărbat povățuitor întru Israil.

19Iar de vă veți abate voi, și veți părăsì poruncile mele și rânduelele mele, care le-am dat înaintea voastră, și veți merge și veți slujì la alți dumnezei, și vă veți închinà lor,

20Voiu mutà pre voi din pământul, care l-am dat vouă și casa aceasta, care o am sfințit numelui meu, o voiu lepădà dela fața mea, și o voiu dà pre ea de pildă și de poveste întru toate neamurile.

21Și de casa aceasta, care acum este înaltă, tot cel ce va trece pre lângă ea, se va spăimântà, și va zice, pentruce au făcut Domnul așà pământului acestuia și casei aceștia?

22Și vor răspunde: pentrucă au părăsit pre Domnul Dumnezeul părinților săi, care i-au scos pre ei din pământul Eghipetului, și s’au lipit de alți dumnezei, și s’au închinat lor și au slujit lor, și pentru aceea au adus preste ei toată răutatea aceasta.