2 Paralipomene 20

1După acestea au venit fiii lui Moav și fiii lui Amon, și împreună cu ei din Amaniteni asupra lui Iosafat ca să deà răsboiu.

2Și au venit și au spus lui Iosafat zicând: venit-au asupra ta mulțime multă de preste mare, dela Siriea, și iată sunt în Asasan-Tamar, care este Engadi.

3Și s’a speriat Iosafat și ș’a îndreptat fața sa, ca să caute pre Domnul, și a hotărît post în tot Iuda.

4Și s’a adunat Iuda ca să cheme pre Domnul, și au venit dela toate cetățile Iudei să cheme pre Domnul.

5Și s’a sculat Iosafat întru adunarea Iudei în Ierusalim în casa Domnului înaintea curții cei nouă.

6Și a zis: Doamne Dumnezeul părinților mei, au nu tu ești Dumnezeu în cer sus, și domnești preste toate împărățiile neamurilor, și în mâna ta este tăriea și puterea? Și nu este cine să steà împrotiva ta.

7Au nu ești tu Domnul cel ce ai pierdut pre cei ce lăcuiau pământul acesta dinaintea norodului tău Israil, și l-ai dat pre el seminției lui Avraam celui iubit al tău în veac?

8Și au lăcuit într’însul și au zidit întru el casă sfântă numelui tău, zicând:

9De vor venì asupra noastră rele, sabie, judecată, moarte, foamete, să stăm înaintea casei aceștia și înaintea ta, că numele tău este preste casa aceasta, și să strigăm către tine din necazul nostru, și ne vei auzì, și ne vei mântuì.

10Și acum iată fiii lui Amon și ai lui Moav și cei din muntele Siir, printre cari n’ai lăsat pre Israil, ca să treacă când a ieșit din pământul Eghipetului, ci s’a abătut dela ei, și nu i-a pierdut pre ei.

11Și acum iată ei s’au pornit a venì asupra noastră, să ne scoață pre noi din moștenirea noastră care ne-ai dat nouă.

12Doamne Dumnezeul nostru, au nu vei judecà pre dânșii? Că nu putem noi stà împrotiva acestei mulțime multă, care a venit asupra noastră.

13Și nu știm ce vom face lor, ci numai către tine sunt ochii noștri.

14Și tot Iuda stă înaintea Domnului, și pruncii lor și femeile lor.

15Și preste Oziil al lui Zaharia, al lui Vaneu, al lui Eleiil, al lui Mattania levitul cel din fiii lui Asaf preste el s’a făcut Duhul Domnului întru adunare.

16Și a zis: ascultați tot Iuda și cei ce lăcuiți în Ierusalim și împăratul Iosafat, acestea zice Domnul vouă înșivă: să nu vă speriați, nici să vă temeți de fața acestei gloate multă, că nu este al vostru răsboiul, ci al lui Dumnezeu.

17Mâine să vă pogorîți asupra lor, că iată se vor suì spre culmea Asis, și veți aflà pre ei la obârșia rîului din pustia Ieriil.

18Nu voi vă veți răsboì, acestea înțelegeți și veți vedeà mântuirea Domnului cu voi, Iuda și Ierusalimul, să nu vă temeți, nici să vă spăimântați a ieșì mâine întru întâmpinarea lor, că Domnul va fi cu voi.

19Și plecându-se Iosafat pre fața sa, și tot Iuda și lăcuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine lui.

20Și s’au sculat Leviții din fiii lui Kaat și din fiii lui Kore, să laude pre Domnul Dumnezeul lui Israil cu glas mare foarte.

21Și mânecând dimineața au ieșit la pustia Tecoe, și când ieșau ei a stătut Iosafat, și a strigat și a zis: ascultați-mă Iuda și cei ce lăcuiți în Ierusalim, credeți Domnului Dumnezeului nostru, și vă veți întărì, credeți prorocului lui, și veți aveà noroc.

22Și sfătuindu-se cu poporul, a pus pre psalți și pre cântăreți, să mărturisească și să laude sfințenia sa, mergând înaintea oastei și zicând: mărturisiți-vă Domnului că în veac este mila lui.

23Și când au început ei a lăudà și a mărturisì, au dat Domnul răsboiu între fiii lui Amon și ai lui Moav și ai celor din muntele Siir, carii ieșise asupra Iudei, și au fost bătuți.

24Că s’au sculat fiii lui Amon și Moav asupra celor ce lăcuesc în muntele Siir, ca să-i piarză și să-i sfărâme pre ei, și după ce au sfârșit pre cei ce lăcuesc în Siir, s’au sculat unii pre alții să se piarză.

25Și cei din Iuda au venit la culmea pustiei, și au privit și au văzut mulțimea, și iată erau toți morți căzuți pre pământ, nici unul nu erà scăpat.

26Și a ieșit Iosafat și poporul lui, ca să ia prăzile lor, și au aflat dobitoace multe și unelte și vestminte și vase de preț, și i-au prădat pre ei, și în trei zile au luat ei prăzile, că erau multe.

27Și a fost în ziua a patra s’au adunat în valea binecuvântării, că acolo au binecuvântat pre Domnul, pentru aceea au chemat numele locului aceluia: valea binecuvântării până în ziua aceasta.

28Și s’a întors tot bărbatul Iudei în Ierusalim și Iosafat povățuitorul lor cu bucurie mare, că i-au bucurat pre ei Domnul pentru vrăjmașii lor.

29Și au intrat în Ierusalim cu lăute și cu cobze și cu trâmbițe în casa Domnului.

30Și a cuprins frica Domnului pre toate împărățiile pământului, auzind că Domnul au dat răsboiu asupra vrăjmașilor lui Israil.

31Și a fost în pace împărăția lui Iosafat, și l-au odihnit pre ei Dumnezeul lui despre cei din prejur.

32Și a împărățit Iosafat preste Iuda, și a fost de treizeci și cinci de ani când a început a împărățì, și douăzeci și cinci de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Azuva fata lui Sali.

33Și a umblat în căile tatălui său Asa, și nu s’a abătut dela ele ci a făcut ce este drept înaintea Domnului.

34Însă cele de pre înălțimi mai erau, și poporul încă nu-și îndreptase inima sa către Domnul Dumnezeul părinților săi.

35Iar celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâiu și cele de apoi, iată scrise sunt în cărțile lui Iu al lui Anani, care a scris cartea împăraților lui Israil.

36Și după acestea s’a unit Iosafat împăratul Iudei cu Ohozia împăratul lui Israil care nu încetà de a săvârșì fărădelegi.

37S’a înțeles cu el ca să facă corăbii să meargă în Tarsis, și au făcut corăbii în Gasion-gaver.

38Și a prorocit Eliezer al lui Dodia din Marisis asupra lui Iosafat, zicând: pentrucă te-ai însoțit cu Ohozia, au rupt Domnul lucrul tău și au sfărâmat corăbiile tale, și n’a putut merge în Tarsis.