2 Paralipomene 34

1De opt ani erà Iosia, când a început a împărățì, și treizeci și unul de ani a împărățit în Ierusalim.

2Și a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, și a umblat întru toate căile lui David tatăl său, și nu s’a abătut deadreapta sau deastânga.

3În anul al optulea al împărăției sale fiind încă prunc a început a căutà pre Domnul Dumnezeul lui David tatăl său; iar în anul al doisprezecelea al împărăției sale, a început a curățì pre Iuda și Ierusalimul de cele înalte, de desișuri, de capiști și de idoli.

4Și a stricat înaintea lui jertfelnicile Vaalimilor și cele înalte de pre ele, și a tăiat desișurile și cele cioplite, și cele vărsate le-a sfărâmat și le-a mărunțit și le-a topit, și le-a aruncat preste mormintele celor ce au jertfit lor.

5Și oase de Preoți au ars pre jertfelnicile lor, și a curățit pre Iuda și Ierusalimul.

6Și în cetățile lui Manasì și ale lui Efraim și ale lui Simeon și ale lui Neftalim, și în locurile lor prin prejur.

7Și a stricat jertfelnicile lor și desișurile lor, și idolii i-a sfărâmat mărunt, și toate cele înalte le-a tăiat din tot pământul lui Israil, și s’a întors în Ierusalim.

8Și în anul al optsprezecelea al împărăției sale, după ce a curățit pământul și casa, a trimis pre Safan fiul lui Eselia și pre Maasa mai marele cetății și pre Iuah fiul lui Iohaz scriitorul, să întărească casa Domnului Dumnezeului său.

9Și a venit la Helchia preotul cel mare, și a dat argintul să-l pună în casa lui Dumnezeu, care l-au adunat Leviții cei ce păzesc poarta din mâna lui Manasì și a lui Efraim și dela boieri și dela toți ceilalți din Israil și dela fiii Iudei și ai lui Veniamin și dela cei ce lăcuiau în Ierusalim.

10Și l-au dat în mâna lucrătorilor, carii sunt rânduiți în casa Domnului, și l-au dat celor ce fac lucrurile în casa Domnului, ca să tocmească și să întărească casa.

11Și au dat teslarilor și zidarilor să cumpere pietre în patru muchi și lemne de grinzi, să căptușească casele, care le-au surpat împărații Iudei.

12Și oamenii aceia erau cu credință preste lucruri, și preste ei erau priveghetori Iet și Avdia Leviții din fiii lui Merari și Zaharia și Mosolam din fiii lui Kaat, și tot Levitul și tot cel ce știà să cânte cu organe.

13Și preste purtătorii cu umărul și preste lucrătorii de felurite lucruri, din Leviți erau logofeți și judecători și portari.

14Și când scoteau ei argintul, care se puneà în casa Domnului, a aflat Helchia preotul cartea legii Domnului dată prin mâna lui Moisì.

15Și a răspuns Helchia, și a zis către Safan logofătul: cartea legii am aflat în casa Domnului, și a dat Helchia cartea lui Safan.

16Și a adus Safan cartea la împăratul, și a dat împăratului seamă, zicând: tot argintul s’a dat în mâna slugilor tale celor ce fac lucrurile.

17Și a topit argintul care s’a aflat în casa Domnului, și l-a dat în mâna priveghetorilor și în mâna celor ce fac lucrul.

18Și a dat de știre Safan logofătul împăratului, zicând: o carte mi-a dat mie Helchia preotul, și o a cetit Safan înaintea împăratului.

19Și a fost dacă a auzit împăratul cuvintele legii, ș’a rupt hainele sale.

20Și a poruncit împăratul lui Helchia și lui Ahicam feciorul lui Safan, și lui Avdom feciorul lui Mihea și lui Safan logofătul și lui Asaia slugii împăratului, zicând:

21Mergeți și întrebați pre Domnul pentru mine și pentru tot ce a rămas în Israil și în Iuda, pentru cuvintele cărții ce s’a aflat, că mare este mâniea Domnului, care s’a ațâțat asupra noastră, pentrucă n’au ascultat părinții noștri cuvintele Domnului, ca să facă după toate cele scrise în cartea aceasta.

22Și a mers Helchia, și cei ce le-a zis împăratul, la Olda prorocița femeia lui Selim, feciorul lui Tecoe, fiul lui Aras, care păzeà vestminte, acela lăcuià în Ierusalim în Masane, și i-au grăit ei acestea.

23Iar ea le-a zis lor: așà zice Domnul Dumnezeul lui Israil: spuneți omului celui ce v’a trimis pre voi la mine,

24Acestea zice Domnul: iată eu voiu aduce preste locul acesta rele, și preste cei ce lăcuesc într’însul toate cuvintele cele scrise în cartea cea cetită înaintea împăratului Iudei.

25Pentrucă m’au părăsit pre mine, și au tămâiat la dumnezei streini, ca să mă mânie pre mine întru toate faptele mâinilor sale, și se va aprinde mânia mea în locul acesta, și nu se va stinge.

26Și către împăratul Iudei, care v’a trimis pre voi să întrebați pre Domnul, așà să-i ziceți lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:

27Cuvintele care le-ai auzit, și s’a înfrânt inima ta, și te-ai smerit de fața mea, dacă ai auzit cuvintele mele asupra locului acestuia și asupra celor ce locuiesc într’însul, și te-ai umilit înaintea mea, și ți-ai rupt hainele tale și ai plâns înaintea mea, și eu am auzit, zice Domnul.

28Iată te adaog pre tine la părinții tăi, și te vei sălășluì în mormintele tale cu pace, și nu vor vedeà ochii tăi toate răutățile, care le voiu aduce eu preste locul acesta, și preste cei ce lăcuiesc pre dânsul, și au dus împăratului cuvântul.

29Și a trimes împăratul, și a adunat pre bătrânii Iudei și ai Ierusalimului.

30Și s’a suit împăratul în casa Domnului, și tot Iuda, și cei ce lăcuiesc în Ierusalim și Preoții și Leviții și tot poporul dela mic până la mare, și a cetit la auzul lor toate cuvintele cărței legii, care s’a aflat în casa Domnului.

31Și a stat împăratul la locul său, și a pus legătură înaintea Domnului, că vor umblà după Domnul, și vor păzì poruncile lui și mărturiile lui și îndreptările lui cu toată inima și cu tot sufletul, și vor face cuvintele legii cele scrise în cartea aceasta.

32Și a pus pre toți cei ce se aflau în Ierusalim și în Iuda și în Veniamin, și au făcut locuitorii Ierusalimului legătură în casa Domnului Dumnezeului părinților lor.

33Și a scos Iosia toate urâciunile din tot pământul fiilor lui Israil, și a făcut pre toți cei ce s’au aflat în Ierusalim și în Israil, ca să slujească Domnului Dumnezeului lor, în toate zilele lui, nu s’au abătut dela Domnul Dumnezeul părinților lor.