2 Paralipomene 18

1Și a dobândit Iosafat avuție și mărire multă, și s’a făcut ginere lui Ahaav.

2Și s’a pogorît după câțivà ani la Ahaav în Samaria, și a junghiat Ahaav lui oi și viței mulți, și poporului celui cu dânsul, că-l iubeà pre el, și s’a suit cu el la Ramot Galaad.

3Și a zis Ahaav împăratul lui Israil către Iosafat împăratul Iudei: merge-vei cu mine la Ramot Galaad? Și i-a răspuns lui: cum sunt eu, așà și tu, și cum este poporul tău, așà și poporul meu, cu tine la răsboiu.

4Și a zis Iosafat către împăratul lui Israil: întreabă astăzi pre Domnul.

5Și a adunat împăratul lui Israil pre proroci patru sute de bărbați, și le-a zis lor: merge-voiu în Ramot Galaad să dau răsboiu, au lăsà-mă-voiu? Iar ei au zis: suie-te și-l va da Dumnezeu în mâinile împăratului.

6Iar Iosafat a zis: nu mai este aici vre un proroc al Domnului, ca să-l întrebăm pre el?

7Și a răspuns împăratul lui Israil către Iosafat: este încă un bărbat, prin care putem întrebà pre Domnul, ci eu l-am urît, pentrucă nu prorocește bune pentru mine, ci în toate zilele sale rele, acesta este Mihea feciorul lui Iemvla, și a zis Iosafat: să nu grăiască împăratul așà.

8Și a chemat împăratul lui Israil pre un famen, și i-a zis: degrabă chiamă pre Mihea feciorul lui Iemvla.

9Și împăratul lui Israil și Iosafat împăratul Iudei ședeà fiecare pre scaunul său, și îmbrăcați cu veșminte, ședeau înaintea porții Samariei, și toți prorocii proroceau înaintea lor.

10Și Sedechia feciorul lui Hanaan, ș’a făcut luiș coarne de fier, și a zis: acestea zice Domnul: cu aceste coarne voiu împunge Siria până se va săvârșì.

11Și toți prorocii proroceau așà zicând: suie-te la Ramot Galaad, și vei fi norocos, și-l va da Domnul în mâinile împăratului.

12Iar solul care a mers să cheme pre Mihea, i-a grăit lui zicând: iată au grăit prorocii cu o gură bune pentru împăratul, să fie dar și cuvintele tale, ca ale lor, și să grăești bune.

13Și a zis Mihea: viu este Domnul, că orice va zice Dumnezeu către mine, acestea voiu grăì.

14Și a venit la împăratul, și i-a zis lui împăratul: Mihee, merge-voiu la Ramot Galaad să dau răsboiu, au nu? Și a răspuns: mergi și vei fì norocos, și se vor da în mâinile voastre.

15Și a zis către el împăratul: de câte ori te jur ca să nu grăiești către mine, fără numai adevărul în numele Domnului.

16Și a răspuns: văzut-am pre Israil risipiți în munți ca oile, care nu au păstor, și au zis Domnul: n’au povățuitor aceștia, să se întoarcă fiecare la casa sa cu pace.

17Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat: nu ți-am spus, că nu prorocește pentru mine bune, ci rele.

18Și a zis Mihea, nu așà, ascultați cuvântul Domnului: văzut-am pre Domnul șezând pre scaunul său, și toată oastea cerului stà împrejur deadreapta și deastânga lui.

19Și au zis Domnul: cine va înșelà pre Ahaav împăratul lui Israil ca să se suie și să cază în Ramot Galaad? Și ziceà unul așà, și unul așà.

20Deci a ieșit un duh, și a stătut înaintea Domnului, și a zis: eu voiu înșelà pre el, și au zis Domnul: cu ce?

21Iar el a zis: voiu ieșì, și voiu fi duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui, și au zis: înșelà-l-vei, și-l vei birui, ieși și fă așà.

22Și acum iată au dat Domnul Duh mincinos în gura tuturor prorocilor tăi acestora, iar Domnul au grăit asupra ta rele.

23Și s’a apropiat Sedechia feciorul lui Hanaan, și a lovit pre Mihea preste falcă, zicându-i lui: pe care cale au trecut Duhul Domnului dela mine, ca să grăiască către tine.

24Și a zis Mihea: iată vei vedeà în ziua aceea când vei intrà din cămară în cămară, ca să te ascunzi.

25Și a zis împăratul lui Israil: luați pre Mihea, și-l duceți la Emir mai marele cetății și la Ioas mai marele fiu al împăratului.

26Și veți zice, așà a zis împăratul: puneți pre acesta în temniță, și să mănânce pâine de necaz și să beà apă de necaz, până mă voiu întoarce cu pace.

27Și a zis Mihea: dacă te vei întoaree cu pace, n’au grăit Domnul întru mine, și a zis: auziți noroadele toate.

28Și s’a suit împăratul lui Israil și Iosafat împăratul Iudei la Ramot Galaad.

29Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat: mă voiu acoperì și voiu intrà în răsboiu, iar tu îmbracă haina ta; și s’a acoperit împăratul lui Israil, și a intrat în răsboiu.

30Și împăratul Siriei a poruncit celor mai mari preste care, carii erau cu dânsul, zicând: nu bateți pre cel mic sau pre cel mare, fără numai pre împăratul lui Israil singur.

31Și a fost dacă au văzut mai marii carelor pre Iosafat, au zis: împăratul lui Israil este, și l-au înconjurat să-l bată, și a strigat Iosafat și Domnul l-au mântuit, și i-au întors pre ei Dumnezeu dela el.

32Și a fost dacă au văzut mai marii carelor, că nu erà împăratul lui Israil, s’au întors dela dânsul.

33Și un bărbat întinzând arcul, bine chibzuind, a lovit pre împăratul lui Israil între plămâni și între piept, și a zis cărăușului său: întoarce mâna ta, și mă scoate din răsboiu că sunt rănit.

34Și a încetat răsboiul în ziua aceea, și împăratul lui Israil a stătut în car în preajma Siriei până seara, și a murit când apuneà soarele.