Cuvioșii Simeon, cel nebun pentru Hristos, și Ioan, împreună-nevoitorul său

Simeon și Ioan erau tineri din Siria care, potrivit Vieții scrise de Leonțiu de Neapole, în vremea lui Iustinian au plecat în pelerinaj la Ierusalim. La întoarcere au cotit spre mănăstirile de lângă Iordan și s-au făcut monahi. După ani petrecuți într-o pustie lângă Marea Moartă, Simeon a hotărât să se întoarcă în lume ca să-i ajute pe alții, iar Ioan a rămas în pustie.

Simeon a mers la Emesa (Homs), unde se purta ca un nebun în public: târând un câine mort cu o frânghie prin poartă, aruncând nuci în femeile din biserică și mâncând pe ulițe. În taină, spune Viața, dădea săracilor și se ruga și îngrijea un îndrăcit și un bolnav. A murit singur circa 590 și a fost îngropat de săracii care îi erau prieteni.