Sfântul Proroc Iezechiel (sec. VI î.Hr.)

Iezechiel era preot, fiul lui Buzi, dus la Babilon în 597 î.Hr. împreună cu regele Ioiachin și cu primul grup de exilați din Ierusalim. A trăit la Tel-Abib, lângă râul Chebar, și și-a primit acolo chemarea de proroc în 593 î.Hr. Cartea lui consemnează mesajele lui către exilați pe parcursul a vreo douăzeci de ani, înainte și după căderea Ierusalimului în 586.

Cartea este cunoscută pentru vedeniile ei: carul-tron al lui Dumnezeu, sulul pe care i se spune să-l mănânce, valea oaselor uscate și noul Templu. Mai consemnează că nu a plâns când i-a murit soția, ca semn pentru exilați despre pierderea Templului (Iezechiel 24).