Evrei 9

1Aveà drept aceea și cortul cel dintâi îndreptări de slujbă, și sfințire lumească.

2Pentrucă cortul s’a făcut; cel dintâi întru care erà sfeșnicul și masa și punerea înainte a pâinilor; care se zice sfintele.

3Iar după a doua catapeteazmă, cortul cel ce se chiemà Sfintele sfintelor;

4Care aveà cădelniță de aur, și sicriul legei ferecat preste tot cu aur, întru care erà năstrapa cea de aur care aveà mana, și toiagul lui Aaron, ce odrăslise, și tablele legei;

5Iar pre deasupra lui heruvimii slavei cari umbriau altarul; pentru cari nu este acum a grăì pre amăruntul.

6Și acestea fiind tocmite așà, în cortul cel dintâiu pururea intrau preoții când făceau slujbele.

7Iar în cel de al doilea, odată în an singur arhiereul, nu fără de sânge, care aduceà pentru sine și pentru neștiințele norodului;

8Aceasta însemnând Duhul cel Sfânt, că încă nu erà arătată calea sfinților, fiindcă încă stà cortul cel dintâiu.

9Care erà pildă în vremea de atunci, întru care daruri și jertfe se aduc, cele ce nu puteau după știință să facă desăvârșit pre cel ce slujeà.

10Numai pentru mâncări și băuturi, și multe feluri de spălări și îndreptări ale trupului, erau puse până la vremea îndreptărei.

11Iar Hristos venind arhiereu bunătăților celor viitoare, prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu de mână făcut, adică nu al acestei zidiri.

12Nici prin sânge de țapi și de viței, ci prin sângele său au intrat odată întru cele Sfinte, veșnică răscumpărare aflând.

13Că de vreme ce sângele taurilor și al țapilor, și cenușa de junice stropind pre cei spurcați, îi sfințește spre curățeniea trupului;

14Cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, carele prin Duhul cel veșnic pre sine s’au adus fără de prihană lui Dumnezeu, va curățì știința voastră de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu?

15Și pentru aceasta este mijlocitor așezământului de lege celui nou, ca făcându-se moartea spre răscumpărarea greșalelor ce erau în așezământul de lege cel dintâiu, să ià cei chemați făgăduința moștenirei celei veșnice.

16Că unde este diată, acolo trebue să fie moarte celui ce face diata.

17Că diata întru cei morți este întărită; de vreme ce încă nici o putere nu are până când este viu cel ce face diata.

18Pentru aceea nici cea dintâiu fără de sânge nu s’a înnoit.

19Că după ce s’a grăit toată porunca după lege de către Moisì la tot norodul, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apă și cu lână roșie și cu isop, și pre însăș cartea și pre tot norodul a stropit,

20Zicând: acesta este sângele legei care au poruncit vouă Dumnezeu.

21Încă și pre cort și pre toate vasele cele de slujbă așijderea cu sângele le-a stropit.

22Și mai toate cu sânge se curățesc după lege; și fără de vărsare de sânge nu se face iertare.

23Trebuià dar ca chipurile celor din ceruri cu acestea să se curățească; iar singure cele cerești, cu jertfe mai bune decât acestea,

24Că nu în sfinte făcute de mâini au intrat Hristos, care erau chipuri celor adevărate; ci în singur cerul, ca să se arăte acum feței lui Dumnezeu pentru noi.

25Nici ca de multe ori să se aducă pre sineș, precum arhiereul intră în cele sfinte în tot anul cu sânge strein;

26De vreme ce i s’ar fi căzut lui de multe ori să pătimească dela întemeierea lumei; ci acum odată la sfârșitul veacurilor spre surparea păcatului prin jertfa sa s’au arătat.

27Și precum este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata;

28Așà și Hristos odată fiind jertfit ca să ridice păcatele multora; a doua oară fără de păcat se va arătà celor ce îl așteaptă pre el spre mântuire.