Evrei 10

1Pentrucă legea având umbra bunătăților celor viitoare, iar nu însuș chipul lucrurilor, cu aceleași jertfe care în fiecare an aduc pururea, niciodată nu poate pre cei ce vin să’i facă desăvârșit.

2De vreme ce ar fi încetat a se aduce, pentrucă n’ar mai avea nici o știință de păcate cei ce slujesc, odată fiind curățiți.

3Ci întru dânsele pomenire de păcate în fiecare an se face.

4Că cu neputință este sânge de tauri și de țapi să ridice păcatele.

5Pentru aceea intrând în lume, zice: jertfa și prinosul n’ai voit, iar trupul mi-ai săvârșit;

6Arderile de tot și pentru păcat n’ai voit.

7Atunci am zis: iată viu (în capul cărței scris este pentru mine), ca să fac voea ta Dumnezeule.

8Mai sus zicând: jertfa și prinosul și arderile de tot și pentru păcat n’ai voit, nici ai poftit; care se duc după lege;

9Atunci au zis: iată viu ca să fac voea ta Dumnezeule. El ridică pre cea dintâiu, ca să pue pre cea de a doua.

10Întru care voie suntem sfințiți prin jertfirea trupului lui Iisus Hristos odată.

11Și tot preotul stă în toate zilele slujind și aceleași jertfe de multe ori aducând, care niciodată nu pot să curățească păcatele;

12Iar acesta o jertfă aducând pentru păcate pururea, au șezut deadreapta lui Dumnezeu;

13De aceea așteptând până se vor pune vrăjmașii lui așternut picioarelor lui.

14Că cu o jertfă au săvârșit pururea pre cei ce se sfințesc.

15Și ne mărturisește nouă și Duhul cel Sfânt, că după ce au zis mai înainte:

16Acesta este așezământul de lege care voiu face cu dânșii după zilele acelea, zice Domnul: dând legile mele în inimele lor, și în cugetele lor le voiu scrie pre ele.

17Apoi zice: și păcatele lor și fărădelegile lor nu le voiu mai pomenì.

18Iar unde este iertare acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

19Drept aceea fraților, având îndrăsneală a intrà întru cele sfinte prin sângele lui Iisus,

20Pre cale nouă și vie, care o au înnoit nouă, prin catapeteazmă, adică prin trupul său;

21Și având preot mare preste casa lui Dumnezeu;

22Să ne apropiem cu adevărată inimă întru deplină credință, fiind stropiți la inimi de știință rea, și spălați la trup cu apă curată.

23Să ținem mărturisirea nădejdei nesmintită; (pentrucă credincios este cel ce au făgăduit);

24Și să cunoaștem unul pre altul spre îndemnarea dragostei și a faptelor bune;

25Nepărăsind adunarea noastră, precum au unii obicei; ci îndemnând unul pre altul; și cu atâta mai mult, cu cât vedeți apropiindu-se ziua.

26Că păcătuind noi de bunăvoie după ce am luat cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate,

27Ci o așteptare oarecare înfricoșată a judecăței și iuțimea focului, care va să mănânce pre cei protivnici.

28Lepădând cinevà legea lui Moisì fără de milă prin doi sau trei martori moare;

29Cât de mai amară muncă, socotiți, va luà cel ce a călcat pre Fiul lui Dumnezeu, și a socotit a fi de obște sângele legei, cu care s’a sfințit și a ocărît Duhul darului?

30Că știm pre cel ce au zis: a mea este răsplătirea, eu voiu răsplătì, zice Domnul. Și iarăș. Domnul va judecà pre norodul său.

31Înfricoșat lucru este a cădeà în mâinile Dumnezeului celui viu.

32Iar aduceți-vă aminte de zilele cele mai dinainte, întru care luminându-vă, multă luptă de patimi ați suferit.

33Deoparte cu ocări și cu necazuri priveală făcându-vă, iar de altă parte, părtași făcându-vă celor ce viețuesc așà.

34Pentrucă ați și pătimit împreună cu legăturile mele și jefuirea de averile voastre cu bucurie ați primit, știind că aveți voi avuție în ceruri mai bună și stătătoare.

35Nu lepădați dar îndrăzneala voastră, care are mare răsplătire.

36Că aveți trebuință de răbdare, ca voea lui Dumnezeu făcând, să luați făgăduința.

37Că încă puțin oarece cel ce este să vie va venì, și nu va zăbovì.

38Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoì cinevà, nu va binevoì sufletul meu întru dânsul.

39Iar noi nu suntem ai îndoirei spre pieire, ci ai credinței spre câștigarea sufletului.