Evrei 7

1Că Melhisedec acesta, împăratul Salimului, preotul lui Dumnezeu celui preaînalt, care au întâmpinat pre Avraam când s’a întors dela tăierea împăraților, și l-au blagoslovit pre el;

2Căruia și zeciueală din toate i-a împărțit Avraam; întâi adecă tâlcuindu-se Împăratul dreptăței, iar apoi și împăratul Salimului, care este Împăratul păcei;

3Fără tată, fără mumă, fără număr de neam, nici început zilelor, nici sfârșit vieței având; ci asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pururea.

4Vedeți dar cât este acesta, căruia și zeciueală i-a dat patriarhul Avraam din dobânzi.

5Și cei din fiii lui Levì, cari iau preoția, poruncă au să ià zeciuială dela norod după lege, adecă, dela frații lor, măcar că și aceia au ieșit din coapsele lui Avraam;

6Iar cel ce nu se numără din neamul lor, a luat zeciueală dela Avraam, și pre cel ce aveà făgăduințele l-a blagoslovit.

7Și fără de nici o împrotivire cel mai mic de cel mai mare se binecuvintează.

8Și aici adecă oameni muritori iau zeciuele; iar acolo mărturisindu-se că este viu.

9Și ca să zic așà, prin Avraam și Levì, cel ce luà zeciuială, zeciuială a dat.

10Că încă în coapsele tătâne-său erà, când l-a întâmpinat pre dânsul Melhisedec.

11Deci de ar fi fost săvârșirea prin preoția Leviților, (că norodul supt aceea a luat legea), ce încă mai erà trebuință după rândueala lui Melhisedec să se ridice alt preot, iar nu după rândueala lui Aaron să se zică?

12Că mutându-se preoția, de nevoie se face și legei mutare.

13Că de carele se zic acestea, acela din altă seminție se împărtășește, din care nimeni nu s’a apropiat de jertfelnic.

14Că arătat este că din Iuda a răsărit Domnul nostru; întru carele seminție Moisì nimic n’a grăit de preoție,

15Și încă cu mult mai luminat este; de vreme ce după rânduiala lui Melhisedec se ridică preot altul,

16Carele nu după legea poruncei celei trupești s’au făcut, ci după puterea vieței celei nestricăcioase.

17Că se mărturisește: Tu ești preot în veac după rândueala lui Melhisedec.

18Că schimbare se face poruncei, care a fost mai înainte pentru neputința și nefolosul ei.

19Că nimic n’a săvârșit legea, ci aducere este numai la mai bună nădejde; prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20Și pre cât este (preot), nu fără de jurământ;

21(Că aceia fără de jurământ preoți se făceau; iar acesta cu jurământ prin cel ce au zis către dânsul: Juratu-s’au Domnul și nu-i va părea rău. Tu ești preot în veac după rândueala lui Melhisedec);

22Pre atâta așezământului de lege celui mai bun s’au făcut chezaș Iisus.

23Și aceia adecă mai mulți se făceau preoți, pentru că de moarte erau opriți a trăì;

24Iar acesta, pentrucă rămâne în veac, are preoție veșnică.

25Pentru aceea și a mântuì desăvârșit poate pre cei ce vin prin el la Dumnezeu, pururea trăind ca să se roage pentru dânșii.

26Pentrucă arhiereu ca acesta se cuvineà să fie nouă, cuvios, fără de răutate, fără de spurcăciune, osebit de cei păcătoși, și mai înalt decât cerurile fiind;

27Carele n’are în toate zilele nevoe, ca alți arhierei, întâi pentru ale sale păcate a aduce jertfe, apoi pentru ale norodului; că aceasta o a făcut odată pre sine aducându-se.

28Că legea pune pe oameni arhierei cari au neputințe; iar cuvântul jurământului, celui ce a fost în urma legei, pre Fiul în veac desăvârșit.