Evrei 11

1Iar credința este adeverirea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

2Că întru aceasta sunt mărturisiți cei de demult.

3Prin credință pricepem că s’au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, de s’au făcut din cele nevăzute cele ce se văd.

4Prin credință mai multă jertfă Avel decât Cain a adus lui Dumnezeu, pentru care a fost mărturisit că a fost drept, mărturisind Dumnezeu de darurile lui, și printr’aceea după ce a murit, încă grăiește.

5Prin credință Enoh s’a mutat ca să nu vază moarte, și nu s’a aflat, pentrucă l-au mutat pre el Dumnezeu; că mai înainte de mutarea lui a fost mărturisit, că a bine plăcut lui Dumnezeu.

6Și fără de credință nu este cu putință a bine plăceà lui Dumnezeu, că trebue cel ce se apropie la Dumnezeu să crează cum că este, și celor ce’l caută pre dânsul este dătător de plată.

7Prin credință răspuns luând Noe despre cele care încă nu erau văzute, temându-se, a făcut corabie spre mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și dreptăței cei după credință s’a făcut moștenitor.

8Prin credință chemându-se Avraam, a ascultat de a ieșit la locul care erà să’l ià spre moștenire și a ieșit, neștiind unde merge.

9Prin credință a nemernicit în pământul făgăduinței, ca într’un pământ strein, în corturi locuind cu Isaac și cu Iacov, cei dimpreună moștenitori ai aceleeaș făgăduințe.

10Că așteptà cetatea care are temelii, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu.

11Prin credință și însăș Sarra stearpă fiind, putere spre zămislirea sămânței a luat, și afară de vremea vârstei a născut, de vreme ce a socotit că este credincios cel ce au făgăduit.

12Pentru aceea și dintru unul și acela încă fiind omorît, s’au născut ca stelele cerului cu mulțimea și ca nisipul cel fără de număr de pre lângă mare.

13După credință au murit aceștia toți, neluând făgăduințele, ci de departe văzându-le și sărutându-le și mărturisind că streini și nemernici sunt pre pământ.

14Că cei ce grăiesc unele ca acestea, arată că patrie caută.

15Și de și-ar fi adus aminte de aceea dintru care au ieșit, ar fi avut vreme a se întoarce.

16Iar acum de cea mai bună doresc, adecă de cea cerească, pentru aceea nu se rușinează de dânșii Dumnezeu a se numì Dumnezeul lor, că le-au gătit lor cetate.

17Prin credință a adus Avraam pre Isaac când a fost ispitit și pre cel unul născut îl aduceà jertfă, cel ce luase făgăduințele.

18Către care s’au zis: că întru Isaac se va numì ție sămânță.

19Socotind că și din morți a’l învià puternic este Dumnezeu, drept aceea pre acela și întru pildă l-a luat.

20Prin credință pentru cele viitoare a binecuvântat Isaac pre Iacov și pre Isav.

21Prin credință Iacov murind, pre fiecare din fiii lui Iosif a binecuvântat, și s’a închinat pre vârful toiagului lui.

22Prin credință Iosif, murind, a făcut pomenire pentru ieșirea fiilor lui Israil, și pentru oasele sale a poruncit.

23Prin credință Moisì când s’a născut, trei luni a fost ascuns de părinții săi, căci l-au văzut prunc frumos și nu s’au temut de porunca împăratului.

24Prin credință Moisì, mare făcându-se, s’a lepădat a se numì fecior fetei lui Faraon;

25Mai bine alegând a pătimì cu norodul lui Dumnezeu, decât a aveà dulceața păcatului cea trecătoare;

26Mai mare bogăție socotind a fi ocara lui Hristos decât vistieriile Eghipetului, că se uità la răsplătire.

27Prin credință a lăsat Eghipetul, netemându-se de urgia împăratului, că pre cel nevăzut ca și cum l-ar fi văzut îl așteptà.

28Prin credință a făcut paștele, și vărsarea sângelui, ca nu cel ce pierdeà pre cei întâiu născuți să se atingă de dânșii.

29Prin credință au trecut marea Roșie ca pre uscat, a cărei ispitire luând Eghiptenii s’au înnecat.

30Prin credință zidurile Ierihonului au căzut, cu încunjurarea în șapte zile.

31Prin credință Raav curva n’a pierit împreună cu cei neascultători, primind iscoadele cu pace.

32Și încă ce voiu mai zice? Că nu’mi ajunge vremea a spune de Ghedeon și de Varac și de Samson și de Ieftae și de David și de Samuel și de proroci,

33Cari prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor,

34Au stins puterea focului, au scăpat de ascuțitul sabiei, s’au întărit din slăbiciune, s’au făcut tari în răsboaie, au întors taberile vrăjmașilor în fugă.

35Au luat femeile dintru înviere pre morții lor și unii s’au omorît neprimind slobozirea; ca să dobândească mai bună înviere.

36Iar alții de batjocori și de bătăi au luat ispitire, încă și de legături și de temnițe.

37S’au ucis cu pietre, s’au herestruit, ispitiți au fost cu ucidere de sabie au murit; în cojoace au umblat și în piei de capre; lipsiți fiind, necăjiți, de rău supărați;

38(Cărora nu erà lumea vrednică), în pustii rătăcind și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului.

39Și aceștia toți mărturisiți fiind prin credință, n’au luat făgăduința;

40Dumnezeu cevà mai bun pentru noi mai ’nainte văzând, ca să nu ià fără de noi săvârșirea.