Evrei 12

1Drept aceea și noi având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru, lepădând toată sarcina și păcatul cel ce lesne înconjură, prin răbdare să alergăm în lupta care este pusă înaintea noastră,

2Căutând la Iisus începătorul și plinitorul credinței, carele în locul bucuriei ce erà pusă înaintea lui, au răbdat crucea de ocară nebăgând seamă și deadreapta scaunului lui Dumnezeu au șezut.

3Că socotiți de cel ce au răbdat dela păcătoși asupra sa împrotivire ca aceea, ca să nu vă osteniți slăbind cu sufletele voastre.

4Că încă nu au stătut până la sânge, împrotiva păcatului luptându-vă.

5Și ați uitat mângâerea care vouă ca unor fii vă grăește: fiul meu nu defăimà certarea Domnului, nici slăbì mustrându-te de dânsul;

6Că pre care iubește Domnul, îl ceartă, și bate pre tot fiul pre care primește.

7De veți suferì certarea, ca unor fii vouă se va aflà Dumnezeu; căci care fiu este pre care nu’l ceartă tatăl?

8Iar de sunteți fără de certare, căreea s’au făcut părtași toți, iată dar că sunteți feciori din curvie, iar nu fii.

9Apoi pre părinții trupului nostru i-am avut pedepsitori și îi cinsteam pre dânșii; au nu ne vom plecà cu mult mai vârtos Tatălui duhurilor, și să fim vii?

10Că aceia întru puține zile precum le plăceà lor, ne pedepseau pre noi; iar acesta spre folos, ca să ne împărtășim sfințirei lui.

11Toată certarea în vremea cea de față se pare că nu este de bucurie, ci de mâhnire; iar mai pre urmă roadă de pace a dreptăței dă celor pedepsiți printr’însa.

12Pentru aceea mâinile cele slăbite, și genunchele cele slăbănoage vi le îndreptați.

13Și cărări drepte faceți picioarelor voastre, ca nu ce este șchiop să rătăcească; ci mai vârtos să se vindece.

14Pacea să urmați cu toții și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedeà pre Domnul.

15Socotind ca nimeni să nu se lipsească de darul lui Dumnezeu; ca nu vreo rădăcină a amărăciunei odrăslind în sus să facă sminteală, și prin aceea să se spurce mulți;

16Să nu fie cinevà curvar sau spurcat ca Isav, care pentru o mâncare și-a vândut nașterea sa cea dintâiu.

17Că știți și după aceea vrând să moștenească binecuvântarea, a fost neprimit; de vreme ce loc de pocăință n’a aflat, măcar că și cu lacrămi o căutà pre ea.

18Pentrucă nu v’ați apropiat de muntele ce se puteà pipăì, și de focul ce ardeà, și de nor și de ceață și de vifor,

19Și de viersul trâmbiței și de glasul cuvintelor, care cei ce l-au auzit s’au rugat ca să nu li se mai adauge lor cuvânt;

20(Că nu puteau suferì ceea ce li se ziceà; și măcar hiară de s’ar atinge de munte, cu pietre se va omorî, sau cu săgeata se va săgetà;

21Și așà înfricoșat lucru erà cel ce se vedeà, că Moisì a zis: spăimântatu-m’am și mă cutremur).

22Ci v’ați apropiat de muntele Sionului și de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul cel ceresc, și de zeci de mii de îngeri,

23Și de adunarea celor întâiu născuți cari sunt scriși în ceruri, și de judecătorul tuturor Dumnezeu și de duhurile drepților celor desăvârșit,

24Și de Iisus mijlocitorul așezământului de lege celui nou, și de sângele stropirei, care grăește mai bine decât al lui Avel.

25Vedeți să nu vă lepădați de cel ce grăește. Că de n’au scăpat aceia lepădându-se de cel ce grăià pre pământ, cu mult mai vârtos noi întorcându-ne dela cel ce grăește din cer.

26Al cărui glas atunci a cutremurat pământul; iar acum a făgăduit, zicând: încă odată eu voiu clătì nu numai pământul, ci și cerul.

27Iar aceea ce zice: încă odată, arată schimbarea celor ce se clătesc ca a unor lucruri făcute, ca să rămâe cele ce nu se clătesc.

28Drept aceea împărăție nemișcată luând, să avem mulțumire, prin care să slujim lui Dumnezeu întru bună plăcere, cu bună cucernicie și cu sfială;

29Că Dumnezeul nostru este foc mistuitor.