Daniil 2

1În anul al doilea al împărăției lui Navuhodonosor, visat-a Navuhodonosor vis, și s’a spăimântat duhul lui, și somnul lui s’a depărtat dela el.

2Și a zis împăratul: chemați pre descântători și pre maghi și pre fermecători și pre Haldei, ca să spue împăratului visul lui, și au venit și au stătut înaintea împăratului.

3Și le-a zis lor împăratul: visat-am, și s’a spăimântat duhul meu a ștì visul.

4Și au grăit Haldeii împăratului sirienește: împărate, în veci să trăești, tu spune visul nouă slugilor tale, și noi vom spune tâlcul lui.

5Răspuns-a împăratul, și a zis Haldeilor: cuvântul dela mine s’a depărtat de nu’mi veți arătà mie visul și tâlcul lui, voi veți pierì, și casele voastre se vor jefuì.

6Iar de’mi veți arătà visul și tâlcul lui, daruri și cinste multă veți luà dela mine, numai spuneți’mi visul și tâlcul lui.

7Răspuns-au a doua oară, și au zis: spue împăratul slugilor sale visul și tâlcul lui vom spune.

8Și a răspuns împăratul, și a zis: cu adevărat văz eu că voi răscumpărați vremea, că ați văzut că s’a depărtat dela mine cuvântul.

9De nu veți spune mie visul, văd că cuvânt mincinos și stricat ați tocmit să ziceți înaintea mea, până va trece vremea, spuneti’mi visul, și voiu ștì, că și tâlcul lui veți spune mie.

10Și răspunseră Haldeii înaintea împăratului, și ziseră: nu este om pre pământ, care va puteà să știe cuvântul împăratului, că tot împăratul mare, și domnul, cuvânt ca acesta nu întreabă de maghi și de Haldei.

11Că cuvântul, care’l întreabă împăratul este greu, și altul nu’l poate spune înaintea împăratului, fără numai zeii, a căror lăcaș nu este cu tot trupul.

12Atunci împăratul cu mânie și cu urgie multă, a zis: să piarză pre toți înțelepții Vavilonului.

13Și a ieșit porunca, și omorà pre înțelepți, și căutà și pre Daniil și pre prietenii lui să’i omoare.

14Atunci Daniil a răspuns sfat și cuget lui Arioh celui mai mare preste bucătarii împăratului, care ieșise să omoare pre înțelepții Vavilonului.

15Și l-a întrebat pre el zicând: boierule al împăratului, pentruce a ieșit această judecată fără de rușine dela fața împăratului? Și a spus Arioh cuvântul lui Daniil.

16Și Daniil a intrat, și a rugat pre împăratul, ca să’i deà lui vreme, și va spune împăratului tâlcul visului.

17Și intrând Daniil în casa sa, a spus cuvântul lui Ananiea și lui Misail și lui Azaria prietenilor săi.

18Și cereà milă dela Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca să nu piară Daniil și prietenii lui împreună cu ceilalți înțelepți ai Vavilonului.

19Atunci, lui Daniil în vedenia nopții s’a descoperit taina, și bine a cuvântat Daniil pre Dumnezeul cerului.

20Și a zis să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac și până în veac, că a lui este înțelepciunea și înțelegerea.

21Și el schimbă vremile și anii, pune împărați și mută, dă înțelepciune celor înțelepți și înțelegere celor ce știu înțelegere.

22El descopere adâncurile și ascunsele, și cunoaște cele dintru întunerec, și lumina cu el este.

23Ție Dumnezeul părinților mei mă mărturisesc, și pre tine te laud, că mi-ai dat mie înțelepciune și putere, și mi-ai arătat mie cele ce am cerut dela tine, și visul împăratului l-ai arătat mie.

24Și a venit Daniil la Arioh, pre care îl rânduise împăratul să piarză pre înțelepții Vavilonului, și a zis lui: să nu pierzi pre înțelepții Vavilonului, ci mă bagă pre mine înaintea împăratului, și voiu spune împăratului tâlcul.

25Atunci Arioh îndată a băgat pre Daniil înaintea împăratului, și a zis lui: aflat-am om din fiii robiei Evreești, care va spune împăratului tâlcul.

26Și a răspuns împăratul, și a zis lui Daniil, căruia erà numele Valtazar: au poți să’mi spui visul care l-am văzut, și tâlcul lui?

27Și a răspuns Daniil înaintea împăratului și a zis: taina, care întreabă împăratul înțelept, Maghii, descântătorii, Gazarinii nu pot să o spue împăratului.

28Ci este Dumnezeu în cer, care descopere tainele, și au arătat împăratului Navuhodonosor, cele ce vor să fie în zilele cele de pre urmă, visul tău, și vedenia capului tău întru așternutul tău acesta este.

29Tu împărate gândeai întru așternulul tău, ce va fì după aceasta, și cel ce descopere tainele, au arătat ție, cele ce vor să fie.

30Și mie nu pentru înțelepciunea, care este întru mine mai multă decât toți cei vii, s’a descoperit taina aceasta, ci ca să spui împăratului tâlcul, ca să cunoști gândurile inimii tale.

31Tu împărate ai văzut și iată un chip, și chipul acela erà mare, și vederea lui înălțată stând înaintea feții tale, și vederea lui groaznică;

32Chipul, al căruia erà capul de aur curat, mâinile și pieptul și brațele lui de argint, pântecele și armurile de aramă.

33Iar fluerile de fier: o parte a picioarelor lui de fier, o parte de lut.

34Văzut-ai până s’a tăiat o piatră din munte fără de mână, și a lovit chipul preste picioarele cele de fier și cele de lut, și le-a zdrumicat pre dânsele de tot.

35Atunci s’au sfărâmat deodată lutul, fierul, arama, argintul, aurul, și s’a făcut ca praful cel din arie vara, și le-a ridicat pre dânsele mulțime de vânt, și loc nu s’a aflat lor: iar piatra care a lovit chipul s’a făcut munte mare, și a umplut tot pământul.

36Acesta este visul, și tâlcul lui vom spune înaintea împăratului.

37Tu împărate ești împăratul împăraților, căruia Dumnezeul cerului împărăție tare și puternică și cinstită au dat.

38În tot locul unde lăcuesc fiii oamenilor, și hiarele țarinei și pasările cerului și peștii mărei au dat în mâna ta și te-a pus pre tine domn tuturor, tu ești capul cel de aur.

39Și după tine se va sculà altă împărăție mai mică decât a ta și împărăția a treia, care este arama care va domnì preste tot pământul.

40Și împărăția a patra, care va fì tare ca fierul, precum fierul măruntează și supune toate, așà toate le va mărunți și le va supune.

41Și pentrucă ai văzut picioarele și degetele o parte de lut și o parte de fier; împărăție împărțită va fi și din rădăcină de fier va fì întru ea, precum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

42Și degetele picioarelor o parte de fier și o parte de lut, o parte din împărăția aceea va fì tare, și dintru ea se va sfărâmà cevà.

43Iar că ai văzut fierul amestecat cu lutul, se vor amestecà întru sâmânța oamenilor și nu se vor lipì, precum nu se amestecă fierul cu lutul.

44Și în zilele împăraților acelora va sculà Dumnezeul cerului împărăție, care în veci nu se va stricà; și împărăția lui altui popor nu se va lăsà, mărunți-va și va vânturà toate împărățiile, iar aceea va stà în veci.

45În ce chip ai văzut, că din munte s’a tăiat piatra fără de mână și a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul și aurul, Dumnezeul cel mare au arătat împăratului cele ce vor să fie după acestea, și adevărat este visul și credincioasă tâlcuirea lui.

46Atunci împăratul Navuhodonosor a căzut pre fața sa, și s’a închinat lui Daniil și darul și miros bun a zis să’i toarne lui.

47Și răspunzând împăratul, a zis lui Daniil: cu adevărat Dumnezeul vostru, acela este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, cel ce descopere tainele, căci ai putut descoperì taina aceasta.

48Și a mărit împăratul pre Daniil, și daruri mari și multe i-a dat lui și l-a pus pre el preste toată țara Vavilonului și domn domnilor preste toți înțelepții Vavilonului.

49Și Daniil a cerut dela împăratul, și a pus preste lucrurile tării Vavilonului pre Sidrah, Misah și Avdenago, iar Daniil erà în curtea împăratului.