Daniil 10

1În anul al treilea al lui Kir împăratul Perșilor, cuvânt s’a descoperit lui Daniil, care s’a numit Valtasar, și adevărat erà cuvântul, și putere mare și înțelegere s’a dat lui întru vedenie.

2În zilele acelea eu Daniil am plâns trei săptămâni de zile.

3Pâinea doririlor n’am mâncat, și carne și vin n’au intrat în gura mea, și cu unsoare nu m’am uns, până ce s’au plinit trei săptămâni de zile.

4În ziua a douăzeci și patru a lunii dintâiu eram eu lângă rîul cel mare, acesta este Tigris Edechel.

5Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată bărbat îmbrăcat cu vadin, și mijlocul lui încins cu aur ofaz.

6Și trupul lui ca Tarsisul, și fața lui ca fulgerul, și ochii lui ca făcliile de foc, și brațele lui și coapsele lui ca arama ce sclipește, și glasul cuvintelor lui, ca glas de mulțime.

7Și am văzut eu Daniil singur vedenia, și bărbații cei ce erau cu mine n’au văzut vedenia, ci spăimântare mare căzând preste ei au fugit cu frică.

8Și am rămas eu singur, și am văzut această vedenie mare, și n’a rămas întru mine tărie, și mărirea mea s’a schimbat întru stricăciune, și mi-a pierit tăria.

9Și am auzit glasul cuvintelor lui, și când am auzit eu glasul cuvintelor lui, m’am umilit, și am căzut cu fața pre pământ.

10Și iată mână s’a atins de mine, și m’a ridicat pre genunchele mele, și pre palmele mâinilor mele.

11Și a zis către mine: Daniile! Bărbatul doririlor, înțelege cuvintele cele ce le voiu grăi eu către tine, și stăi întru starea ta, că acum sunt eu trimis la tine, și după ce a grăit el cuvântul acesta, m’am sculat tremurând.

12Și a zis către mine: nu te teme Daniile! Că din ziua dintâiu în care ai dat inima ta ca să înțelegi și să te necăjești pre tine înaintea Domnului Dumnezeului tău, s’au auzit cuvintele tale, și eu am venit întru cuvintele tale.

13Și mai marele împărăției Perșilor a stătut înaintea mea douăzeci și una de zile, și iată Mihail unul din cei mai dintâiu dintre cei mai mari a venit să’mi ajute mie, și pre el l-am lăsat acolo cu mai marele împărăției Perșilor.

14Și am venit să spuiu ție ori câte se vor întâmplà poporului tău în zilele cele de apoi, că încă vedenia după zile multe se va plinì.

15Și când grăia el eu mine cuvintele acestea, m’am umilit căzând cu fața mea pre pământ.

16Și iată ca asemănarea fiului omului s’a atins de buzele mele, și a deschis gura mea și am grăit, și am zis către cel ce stà înaintea mea: Doamne! Văzându-te eu pre tine s’au întors cele dinlăuntru ale mele întru mine și n’am putere.

17Și cum va puteà robul tău Doamne a grăì cu Domnul meu acesta? Și de acum nu va fì întru mine tărie, și suflare n’a rămas întru mine.

18Și a adaos și m’a atins pre mine ca o vedere de om, și m’a întărit.

19Și a zis mie: nu te teme bărbatul doririlor, pace ție! Îmbărbătează-te și te întărește; și grăind el cu mine m’am întărit și am zis: grăiască Domnul meu, că m’ai întărit pre mine.

20Și a zis: dar știi pentruce am venit la tine? Și acum mă voiu întoarce ca să mă războiesc cu mai marele Perșilor. Și eu ieșiam și mai marele Elinilor veneà.

21Însă voiu spune ție, ce este rânduit în scriptura adevărului, și nimeni nu este care să mă ajute într’acestea, fără numai Mihail mai marele vostru.