Daniil 7

1În anul dintâiu al lui Valtasar împăratul Haldeilor, Daniil a văzut vis, și vederile capului lui întru așternutul lui, și visul lui l-a scris: începutul cuvintelor lui.

2Eu Daniil văzut-am întru vedenia mea noaptea, și iată patru vânturi ale cerului au lovit în marea cea mare.

3Și patru hiare mari ieșau din mare, osebite între sine.

4Cea dintâiu erà asemenea leoaicei, și aripile ei ca aripile vulturului, văzut-am până s’au smuls aripile ei și s’a ridicat de pre pământ, și pre picioare de om a stătut, și inimă de om s’a dat ei.

5Și iată a doua hiară asemenea ursoaicei, și într’o parte a stătut, și trei coaste în gura ei, și între dinții ei și așà se ziceà ei: scoală-te, mănâncă cărnuri multe.

6După aceasta am văzut, și iată a treia hiară, ca un pardos, și patru aripi de pasăre aveà pre sine, și patru capete și putere s’a dat ei.

7După aceasta am văzut, și iată a patra hiară spăimântătoare, și minunată și tare foarte, și dinții ei de fier și mari, unghiile ei de aramă, mâncând și sfărâmând, și ce rămâneà cu picioarele sale călcà: și aceasta erà cu mult mai într’alt chip decât toate hiarele cele mai dinainte, și aveà zece coarne.

8Și mă uitam la coarnele ei, și iată alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și trei coarne ale ei din cele dintâiu s’au smuls dinaintea feții aceluia; și iată ochi ca ochii omului erau în cornul acela, și gură mare grăitoare, și făceà răsboiu cu sfinții.

9Văzut-am până ce s’au pus scaunele, și au șezut cel vechiu de zile; și îmbrăcămintea lui erà albă ca zăpada, și părul capului lui ca lâna curată; scaunul lui pară de foc, roatele lui foc arzător.

10Rîu de foc curgeà ieșind din naintea lui, mii de mii slujeau lui, și întunerece de întunerece stau înaintea lui; Judecătorul au șezut, și cărțile s’au deschis.

11Văzut-am atunci pentru glasul cuvintelor celor mari, ce le-a grăit cornul acela; și am văzut până s’a omorît hiara, și a pierit, iar trupul ei s’a dat să se arză în foc,

12Și a celorlalte hiare li s’au luat stăpânirea, și lungime vieții s’a dat lor până la vreme și vreme.

13Văzut-am întru vedenia nopții, și iată cu norii cerului, ca un fiu omenesc veneà, și până la cel vechiu de zile a sosit, și înaintea lui s’a adus.

14Și s’a dat lui stăpânirea, cinstea și împărăția, și toate popoarele și neamurile și limbile lui vor slujì, și stăpânirea lui stăpânire veșnică, care nu va trece, și împărăția lui nu se va stricà.

15Îngrozitu-s’a duhul meu întru mine, eu Daniil, și vederile capului meu împreună mă turburau.

16Și m’am apropiat la unul din cei ce stà, și adevărul cercam dela el pentru toate acestea, și mi-a spus adevărul, și tâlcuirea cuvintelor mi-a arătat mie.

17Aceste patru hiare, patru împărății se vor sculà pre pământ, care se vor stricà.

18Și vor luà împărăția sfinții celui Prea Înalt și o vor țineà până în veacul veacurilor.

19Și am cercat cu deadinsul pentru hiara cea de a patra, care erà cu mult mai într’alt chip decât toate hiarele și groaznică foarte: dinții ei de fier, unghiile ei de aramă, mâncând și sfărâmând, și ce rămâneà, cu picioarele sale călcà.

20Și pentru cele zece coarne din capul ei, și pentru celalt care a ieșit și a smuls trei din cele mai dintâiu, și pentru cornul în care erau ochi și gură grăind mare, și vederea lui erà mai mare decât a celorlalte.

21Văzut-am și cornul acela făceà răsboiu cu sfinții și s’a întărit mai mult decât ei.

22Până ce au venit cel vechiu de zile și au dat judecată sfinților celui Prea Înalt și vremea a sosit și împărăția o au ținut sfinții.

23Și a zis: hiara a patra, împărăția a patra va fì pre pământ, care va întrece toate împărățiile și va mâncà tot pământul; și’l va călcà, și’l va tăià pre el.

24Și cele zece coarne ale ei, zece împărați se vor sculà și după ei se va sculà altul, care va întrece cu răutățile pre toți cei mai dinainte, și pre trei împărați va smerì.

25Și cuvinte va grăì asupra celui Prea Înalt, și pre sfinții celui Prea Înalt va amăgì și va cugetà să schimbe vremile și legea, și se va dà în mâinile lui până la vreme și vremi și jumătate de vreme.

26Și judecata va ședeà și stăpânirea lui o vor mutà, ca să o strice și să o piarză până în sfârșit.

27Și împărăția și puterea și mărimea împăraților celor de supt tot cerul s’au dat sfinților celui Prea Înalt, și împărăția lui este împărăție veșnică; și toate stăpânirile vor slujì lui și vor ascultà de el.

28Până aici este sfârșitul cuvântului. Eu Daniil: gândurile mele mult m’au turburat și fața mea s’a schimbat și cuvântul în inima mea l-am păzit.