Daniil 6

1Și a plăcut înaintea lui Darie, și a pus preste împărăție o sută douăzeci de domni, ca să fie întru toată împărățiea lui.

2Și preste aceștia a pus trei rânduitori, dintru cari unul erà Daniil, ca să grăiască cu ei domnii, să nu supere pre împăratul.

3Și a fost Daniil preste ei, că duh mult erà întru el, și împăratul l-a pus pre el preste toată împărățiea sa.

4Și rânduitorii și domnii căutau să afle vină asupra lui Daniil, și nici o vină și greșală și păcat n’au aflat întru el, că erà credincios.

5Și au zis rânduitorii: nu vom aflà asupra lui Daniil vină, fără numai pentru legea Dumnezeului lui.

6Atunci rânduitorii și domnii au stătut înaintea împăratului, și au zis lui: Darie împărate! În veci să trăești.

7Sfat au făcut toți cei ce sunt preste împărățiea ta mai marii oștirilor și domnii, boierii și cârmuitorii, ca să așeze cu așezământ împărătesc, și să întărească poruncă, ca ori care va cere dela vre un Dumnezeu sau om cerere, până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor.

8Acum dar împărate pune poruncă, și dă scrisoare, ca să nu se schimbe așezământul Persilor și al Midilor.

9Atunci împăratul Darie a poruncit a se scrì porunca.

10Și Daniil când a cunoscut, că s’a scris porunca, a intrat în casa sa, și ferestrile deschise în foișorul lui către Ierusalim, și de trei ori în zi plecând genunchile sale și se rugà și se mărturiseà înaintea Dumnezeului său, precum se obișnuise și mai nainte a face.

11Atunci bărbații aceia au păzit, și au aflat pre Daniil rugându-se și umilindu-se Dumnezeului său.

12Și ducându-se au zis împăratului: împărate! Au n’ai pus poruncă, ca tot omul, care va cere dela vre un Dumnezeu, și dela om cerere până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor? Și a zis împăratul, adevărat, cuvântul și așezământul Midilor și al Persilor nu va trece.

13Atunci au răspuns, și au zis înaintea împăratului: Daniil, care este dintre fiii robiei Evreești, nu s’a supus poruncii tale, și de trei ori în zi cere dela Dumnezeul său cererile sale.

14Atunci împăratul auzind cuvântul acela, foarte s’a întristat de aceasta, și pentru Daniil s’a nevoit, să’l izbăvească pre el, și până seara s’a silit să’l scoață pre el.

15Atunci bărbații aceia au zis împăratului: să știi împărate, că Midenilor și Perșilor, nu se cade să mute legea și așezământul care au așezat împăratul.

16Atunci împăratul a poruncit, și au adus pre Daniil, și l-au aruncat în groapa leilor, și a zis împăratul lui Daniil: Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, acela te va izbăvì pre tine.

17Și au adus o piatră, și o a pus pre gura gropii, și o a pecetluit împăratul cu inelul său și cu inelul sfetnicilor săi, ca să nu se facă cevà vicleșug asupra lui Daniil.

18Și s’a dus împăratul la casa sa, și s’a culcat necinat, și bucate nu i s’au adus, și somnul s’a depărtat dela dânsul; și au încuiat Dumnezeu gurile leilor, și n’au vătămat pre Daniil.

19Atunci împăratul sculându-se dimineața la ziuă, cu grăbire a venit la groapa leilor.

20Și apropiindu-se el de groapă, a strigat pre Daniil cu glas mare: Daniile! Robul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, au doar au putut să te scoață din gura leilor?

21Iar Daniil răspunzând a zis către împăratul: împărate în veci să trăești.

22Dumnezeul meu au trimes pre îngerul său, și au închis gurile leilor, și nu m’au sfâșiat pre mine, că s’a aflat dreptate întru mine înaintea lui, și înaintea ta împărate greșală n’am făcut.

23Atunci împăratul s’a bucurat foarte de dânsul, și a poruncit să scoață pre Daniil din groapă, și nici o stricăciune nu s’a aflat întru el, pentrucă a crezut întru Dumnezeul său.

24Și a poruncit împăratul, și au adus pre bărbații cei ce au pârît pre Daniil, și i-au aruncat pre ei în groapa leilor, și pre fiii lor și pre femeile lor; și n’au ajuns la fundul gropii, până ce i-au sfâșiat pre ei leii, și toate oasele lor le-au mărunțit.

25Atunci Darie împăratul a scris la toate popoarele, neamurile și limbile, care lăcuiau în tot pământul: pace vouă să se înmulțească.

26Dela mine s’a dat poruncă, ca întru toată stăpânirea împărăției mele, să se cutremure, și să se teamă fiecare de fața Dumnezeului lui Daniil, că acesta este Dumnezeul cel viu, care rămâne în veci, și împărăția lui nu se va stricà, și stăpânirea lui va fì până în sfârșit.

27Cel ce apără și face semne și minuni în cer și pre pământ, care au scos pre Daniil din gura leilor.

28Și Daniil a înaintat întru împărăția lui Darie, și întru împărăția lui Kir Persul.