Bible Explorer

Biblia › Daniil › 4

BOR 1914 · Capitolul 4 / 12

Daniil 4

1Eu Navuhodonosor bine petrecând eram în casa mea, și bine odrăslind pre scaunul meu.

2Vis am văzut și m’a înfricoșat, și m’am turburat întru așternutul meu, și vederile capului meu m’au turburat pre mine.

3Și prin mine s’a pus poruncă, ca să aduc înaintea mea pre toți înțelepții Vavilonului, ca să’mi arate tâlcul visului.

4Și au intrat descântătorii, Maghii, Gazarinii, Haldeii și le-am spus lor visul, și tâlcuirea lui nu mi-au arătat mie,

5Până ce a venit Daniil, căruia este numele Valtasar după numele Dumnezeului meu, care are duh sfânt a lui Dumnezeu întru sine, și i-am spus lui visul.

6Valtasar mai marele descântătorilor, pre care te-am cunoscut, că Duh Sfânt al lui Dumnezeu este întru tine, și toată taina nu este ție cu neputință, auzi vederea visului meu, care l-am văzut, și tâlcuirea lui spune’mi mie.

7Și vederile capului meu întru așternutul meu; văzut-am și iată un copac în mijlocul pământului, și înălțimea lui multă.

8Și s’a mărit copacul, și s’a întărit, și înălțimea lui a ajuns până la cer, și tulpina lui la marginile a tot pământul.

9Frunzele lui frumoase, și roada lui multă, și hrană tuturor întru dânsul, și supt dânsul lăcuiau hiarele cele sălbatice, și în ramurile lui lăcuiau pasările cerului, și dintr’însul se hrăneà tot trupul.

10Văzut-am în vederea nopții întru așternutul meu, și iată Ir, și cel sfânt din cer s’au pogorît.

11Și au strigat cu tărie, și așà au zis: tăiați copacul și smulgeți ramurile lui și scuturați frunzele lui și risipiți roadele lui, să fugă hiarele de supt el, și pasările din ramurile lui.

12Însă odrasla rădăcinelor lui în pământ o lăsați, și în legătură de fier și de aramă, în iarba cea de afară, și în roua cerului va mâneà, și cu hiarele partea lui în buruiana pământului.

13Inima lui cea de om se va schimbà, și inimă de hiară se va dà lui, și șapte vremi se vor mutà preste el.

14Prin tâlcuirea lui Ir, este cuvântul, și graiul sfinților este întrebarea, ca să cunoască cei vii, că Domnul este cel prea înalt al împărăției oamenilor, și ori cui va vreà o va dà pre ea, și pre cel ce este ocară la oameni îl va înălțà preste ea.

15Acesta este visul, care am văzut eu Navuhodonosor împărat, și tu Valtasar tâlcuirea lui spune’mi; că toți înțelepții împărăției mele, nu’mi pot arătà tâlcuirea lui; iar tu Daniile poți, că Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt, este întru tine.

16Atunci Daniil al căruia nume erà Valtasar, a stătut amuțit ca la un ceas, și gândurile lui îl turburau pre el, și răspunse împăratul și zise: Valtasare! Visul și tâlcul lui să nu te sârguiască, și a răspuns Valtasar, și a zis: doamne! Visul acesta să fie celor ce te urăsc pre tine, și tâlcul lui vrăjmașilor tăi.

17Copacul, care l-ai văzut, cel ce s’a mărit și s’a întărit, a căruia înălțimea a ajuns la cer, și tulpina lui preste tot pământul,

18Și frunzele lui bine înverzite, și roada lui multă, și hrană tuturor într’însul, și supt dânsul lăcuiau hiare sălbatice, și în ramurile lui lăcuiau pasările cerului,

19Tu ești împărate, că te-ai mărit și te-ai întărit, și mărimea ta s’a înălțat, și a ajuns la cer, și stăpâniea ta la marginile pământului.

20Și că a văzut împăratul pre Ir, și pre cel sfânt pogorându-se din cer, și a zis: smulgeți copacul și’l stricați pre el; însă odrasla rădăcinilor lui lăsați-o în pământ; și în legătură de fier și de aramă și în iarba cea de afară, și în roua cerului va petrece, și cu hiarele sălbatice va fi partea lui, până ce se vor mutà preste el șapte vremi.

21Acesta este tâlcul lui împărate, și judecata celui Prea Înalt aceasta este, care a sosit asupra domnului meu împăratului.

22Șapte ani te vor scoate dela oameni, și cu hiarele sălbatice va fi petrecerea ta, și cu iarbă ca pre un bou te vor hrănì, și roua cerului preste tine va cădeà, și șaptè vremi se vor mutà preste tine, până vei cunoaște că cel Prea Inalt stăpânește preste împărățiea oamenilor, și cui va vreà o va dà pre ea.

23Și pentru că a zis: lăsați odrasla rădăcinelor copacului în pământ, împărățiea ta ție va rămâneà, dintru care vei cunoaște puterea cea cerească.

24Pentru aceea împărate! Sfatul meu să’ți placă ție, și păcatele tale cu milostenie le răscumpără, și nedreptățile tale cu îndurări săracilor, doar va fì Dumnezeu mult îngăduitor păcatelor tale.

25Acestea toate au venit asupra lui Navuhodonosor împăratul.

26După douăsprezece luni la Biserica împărăției lui în Vavilon umblând.

27Răspuns-a împăratul, și a zis: au nu este acesta Vavilonul cel mare, care l-am zidit eu casă împărăției întru tăriea puterii mele, spre cinstea măririi mele?

28Încă cuvântul în gura împăratului fiind, glas din cer s’a făcut: ție se zice Navuhodonosoare împărate; împărăția ta a trecut dela tine.

29Și dintre oameni te vor scoate pre tine, și cu hiarele câmpului va fì lăcuința ta, și cu iarbă, ca pre un bou te vor hrănì pre tine, și șapte vremi se vor premenì preste tine, până ce vei cunoaște, că cel Prea Înalt stăpânește preste împărățiea oamenilor, și cui va vreà o va dà pre ea.

30Într’acelaș ceas s’a plinit cuvântul asupra lui Navuhodonosor, și s’a scos dintre oameni, și iarbă ca un bou a mâncat, și din roua cerului s’a văpsit trupul lui, până a crescut perii lui, ca perii leilor, și unghiile lui ca ale pasărilor.

31Și după sfârșitul zilelor, eu Navuhodonosor, ridicat-am ochii mei spre cer, și mintea mea s’a întors la mine, și bine am cuvântat pre cel Prea Înalt, și pre cel viu în veci l-am lăudat și l-am slăvit, că puterea lui este putere veșnică, și împărăția lui în neam și în neam.

32Și toți lăcuitorii pământului, ca o nimica sunt înaintea lui, și după voea lui face întru tăria cerului și întru lăcașul pământului, și nu este cine să steà împrotiva mâniei lui, și să zică lui: ce ai făcut?

33Într’acea vreme mintea mea s’a întors la mine; și la cinstea împărăției mele am venit, și chipul meu s’a întors la mine; și sfetnicii mei și boierii mei m’au căutat pre mine, și întru împărăția mea m’am întărit; și mărire mai multă s’a adaos mie.

34Acum dar eu Navuhodonosor laud și prea înalț și slăvesc pre Împăratul cerului, că toate lucrurile lui sunt adevărate și cărările lui judecăți, și pre toți cei ce umblă cu trufie poate să’i smerească.

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org