1 Corinteni 15

1Și arăt vouă, fraților, evanghelia care am binevestit vouă, care ați și primit întru care și stați.

2Prin care vă și mântuiți, de o țineți cum o am binevestit vouă, fără numai de nu în zadar ați crezut.

3Că am dat vouă întâiu care am și luat, cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre după scripturi;

4Și cum că s’au îngropat și cum că au înviat a treia zi după scripturi;

5Și cum că s’au arătat lui Chifa apoi celor unsprezece;

6După aceea s’au arătat la mai mulți decât cinci sute de frați de o dată; din cari cei mai mulți sunt până acum, iar unii au și adormit.

7După aceea s’au arătat lui Iacov apoi apostolilor tuturor.

8Iar mai pre urmă decât toți, ca unui născut fără de vreme, s’au arătat și mie.

9Că eu sunt mai micul apostolilor, care nu sunt vrednic a mă chemà apostol, pentrucă am gonit biserica lui Dumnezeu.

10Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; și darul lui care este întru mine n’a fost în zadarnic; ci mai mult decât toți aceia m’am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine.

11Deci ori eu ori aceia, așà propoveduim, și așà ați crezut.

12Iar de vreme ce Hristos se propoveduește că s’au sculat din morți, cum zic unii între voi că înviere morților nu este?

13Și de nu este înviere morților, nici Hristos dar n’au înviat.

14Iar dacă n’au înviat Hristos, înzadarnică dar este propoveduirea noastră, înzadarnică dar este și credința voastră.

15Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu; că am fi mărturisit împrotiva lui Dumnezeu că au înviat pre Hristos, pre care nu l-au înviat, dacă morții nu se vor sculà.

16Că de nu se vor sculà morții nici Hristos nu s’au sculat;

17Iar dacă Hristos nu s’au sculat, înzadarnică este credința voastră, încă sunteți în păcatele voastre.

18Încă și cei ce au adormit întru Hristos, au pierit.

19Și de nădăjduim întru Hristos numai în vieața aceasta, mai ticăloși decât toți oamenii suntem.

20Iar acum Hristos s’au sculat din morți; începătură celor adormiți s’au făcut.

21Că de vreme ce prin om s’a făcut moartea, prin om și învierea morților.

22Că precum întru Adam toți mor, așà întru Hristos toți vor învià.

23Și fiecare întru a sa rânduială; începătura Hristos; după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.

24Apoi sfârșitul când va dà împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va stricà toată domnia și toată stăpânirea și puterea.

25Pentrucă se cade lui a împărățì, până ce va pune pre toți vrăjmașii supt picioarele sale.

26Vrăjmașul cel mai de pre urmă ce se surpă, moartea este.

27Pentrucă toate le-au supus supt picioarele lui. Iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-au supus lui toate.

28Iar dacă se vor supune lui toate, atunci și însuș Fiul se va supune celui ce au supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate.

29Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morți, dacă nu se vor sculà morții nicidecum? Drept ce se și botează pentru cei morți?

30Pentruce dar și noi ne primejduim în tot ceasul?

31În toate zilele mor, pentru lauda voastră care am întru Hristos Iisus Domnul nostru.

32De m’am și luptat ca un om cu hiarele în Efes, ce folos îmi este dacă morții nu se vor sculà? Să mâncăm și să bem, că mâine vom murì.

33Nu vă înșelați: strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele.

34Treziți-vă cu dreptate și nu greșiți; că unii au necunoștința lui Dumnezeu, spre rușinare vouă grăiesc.

35Ci va zice cinevà: cum se vor sculà morții? Și cu ce trup vor venì?

36Nebune, tu ce sameni nu înviază, de nu va murì;

37Și ce sameni, nu trupul care va să se facă sameni, ci numai grăunțul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altcevà din celelalte;

38Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum voiește și fiecărei sămânțe trupul ei.

39Nu tot trupul este acelaș trup, ci altul este trupul oamenilor și altul trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al pasărilor.

40Și sunt trupuri cerești și trupuri pământești; ci alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.

41Alta este slava soarelui și alta slava lunei și alta a stelelor, că stea de stea se osebește în slavă.

42Așà și învierea morților. Seamănă-se întru stricăciune; sculà-se-va întru nestricăciune.

43Seamănă-se întru necinste; sculà-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune; sculà-se-va întru putere;

44Seamănă-se trup sufletesc; sculà-se-va trup duhovnicesc. Este trup sufletesc, este și trup duhovnicesc.

45Că așà și scris este: făcutu-s’a omul cel dintâiu Adam în suflet viu; iar Adam cel de pre urmă în duh de vieață făcător.

46Ci nu este întâiu cel duhovnicesc, ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc.

47Omul cel dintâiu este din pământ, pământesc; omul cel de al doilea, Domnul din cer.

48În ce chip este cel pământesc, așà și cei pământești; și în ce chip este cel ceresc, așà și cei cerești.

49Și precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.

50Iar aceasta zic, fraților, că trup și sânge împărăția lui Dumnezeu să moștenească nu pot; nici stricăciunea pre nestricăciune va moștenì.

51Iată, taină vouă zic: că nu toți vom adormì, iar toți ne vom schimbà,

52Într’o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbița cea de apoi; pentrucă va trâmbițà, și morții se vor sculà nestricați, și noi ne vom schimbà.

53Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, și muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire.

54Iar când se va îmbrăcà stricăciosul acesta întru nestricăciune, și muritorul acesta se va îmbrăcà întru nemurire, atunci va fi cuvântul cel ce este scris: înghițitu-s’a moartea întru biruință.

55Unde îți este moarte, boldul tău? Unde îți este iadule, biruința ta?

56Iar boldul morței, păcatul este; iar puterea păcatului, este legea.

57Iar lui Dumnezeu mulțămită, care ne-au dat nouă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos.

58Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclătiți, sporind întru lucrul Domnului pururea, știind că și osteneala voastră nu este deșartă întru Domnul.