1 Corinteni 9

1Au nu sunt apostol? Au nu sunt slobod? Au nu pre Iisus Hristos Domnul nostru l-am văzut? Au nu lucrul meu voi sunteți întru Domnul?

2De nu sunt apostol altora, dar vouă sunt; că pecetea apostoliei mele voi sunteți întru Domnul.

3Răspunsul meu la cei ce mă cercetează pre mine acesta este:

4Au n’avem putere a mâncà și a beà?

5Au n’avem putere pre o soră, femeie, a purtà ca și ceilalți apostoli, și frații Domnului, și Chifa?

6Au numai eu singur și Varnava n’avem putere a nu lucrà?

7Cine slujește în oaste vre o dată cu leafa sa? Sau cine sădește vie, și din roadă ei nu mănâncă? Sau cine paște turmă, și din laptele ei nu mănâncă?

8Au doară după om acestea grăesc? Au nu și legea acestea zice?

9Că în legea lui Moisì scris este: să nu legi gura boului ce treeră. Au doară de boi se îngrijește Dumnezeu?

10Au doară pentru noi cu adevărat zice? Că pentru noi s’a scris: că întru nădejde, cel ce ară, dator este să are; și cel ce treeră întru nădejde, de nădejdea sa trebue să aibă parte.

11Dacă am semănat noi vouă cele duhovnicești, au mare lucru este de vom secerà noi ale voastre cele trupești?

12Dacă au parte alții de puterea voastră, au nu mai vârtos noi? Ci nu am făcut după puterea aceasta; ci toate le răbdăm, ca să nu dăm vre o zăticnire evangheliei lui Hristos.

13Au nu știți că cei ce lucrează cele sfinte, din biserică mănâncă? Și cari slujesc altarului, cu altarul se împărtășesc?

14Așà și Domnul au rânduit celor ce propoveduesc evanghelia, din evanghelie să trăiască.

15Iar eu nici una de acestea n’am făcut; și n’am scris acestea, ca așà să se facă către mine; că mai bine îmi este a murì, decât lauda mea s’o facă cinevà în zadarnică.

16Că de binevestesc, nu îmi este mie laudă; că nevoie îmi zace asupra; iar amar mie este de nu voiu binevestì!

17Că de fac aceasta de voie, plată am; iar dacă de silă, dregătorie îmi este mie încredințată.

18Care dar este plata mea? Ca binevestind, fără de plată să pun evangheliea lui Hristos, ca să nu fac eu după puterea mea cum nu se cade întru bunavestire

19Că slobod fiind de toate, tuturor m’am făcut rob, ca pre cei mai mulți să dobândesc.

20Și m’am făcut Iudeilor ca un Iudeu, ca pre Iudei să dobândesc; celor de supt lege, ca un supus legei, (nefiind supt lege), ca pre cei de supt lege să dobândesc;

21Celor fărădelege, ca un fărădelege, (nefiind fărădelege lui Dumnezeu, ci întru lege lui Hristos), ca să dobândesc pre cei fărădelege.

22M’am făcut celor neputincioși ca un neputincios; ca pre cei neputincioși să dobândesc; tuturor toate m’am făcut, ca ori cum pre vre unii să mântuesc.

23Și aceasta fac pentru evanghelie, ca împreună părtaș ei să mă fac.

24Au nu știți că cei ce aleargă în locul de priveală, toți adecă aleargă, dar unul ià darul? Așà să alergați, ca să apucați.

25Iar tot cel ce se nevoiește, de toate se înfrânează. Și aceia adecă ca să ià cunună stricăcioasă; iar noi nestricăcioasă.

26Eu drept aceea așà alerg, nu ca și cum n’aș ști; așà dau răsboiu, nu ca și cum aș fi bătând văzduhul;

27Ci îmi chinuesc trupul meu, și îl supun robiei; ca nu cumvà altora propoveduind, însumi să mă fac netrebnic.